“Să zbor, tu, mi-ai pus aripi,
Cu ele am urcat la cer și-am luat un nor înseninat,
Ți-am coborât în suflet doritor, cât ai clipi
Rostogolindu-ne în abandon de sărutări valsat,
Ca trestia în vânt pe mâna-ți sigură m-ai îndoit,
Iar tălpile-mi sfioase au reușit să nu se-mpiedice
De parcă n-ar fi fost a’ mele, am plutit…
Dorind să îți șoptesc o vorbă cânt ce ar seduce
Inima-ți în timp oprit pe loc
Într-un vârtej de sentiment răvășitor
Când mâini flămânde m-au sugrumat de mijloc,
Apoi m-au ridicat la stele prizându-mă de subsuori,
Am reușit doar să respir prin tine, perfectă piruetă
De-amețitor și mistic legănat, fiind privirii tale fulg
Ce-l sufli , îl prinzi în palmă ca
pe-o fragilă statuetă,
Și să rămân a ta eu aripi voi să smulg.”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu