joi, 6 martie 2014

L.4


Până și în propria-mi frivolitate sunt serioasă.
Nu pot duce nimic până la capăt decât pentru alții.
Nu pot merge la braț cu ceilalți deoarece sufletul meu nu are brațe , este infirm.
Sunt ca un abur fără temperatură care doar învăluie , dar nu cuprinde, nu stânge…nici altcineva nu are cum s-o facă, îi scap printre degetele rigide de atâta apucat disperat.
Nu rănesc ,de fapt sunt doar o jucăușă și cum să te superi pe un infantil ce se crede serios ?
Infirmă frivolitate infantilă  sufletească …cine s-o înțeleagă ?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu