miercuri, 17 noiembrie 2021

L.423

  Taci, vântule…

Nu mai boci printre crengi

Plecată-i demult printre regi,

Ca frunzele
Ti-e iubirea, uscată,
În zadar le-nsăilezi foșnetul de-o inimă-nghețată
În orologiu-mbătrânit ce a uitat să bată. L.

luni, 15 iunie 2020

L.422

"Mă dor genunchii, la fel de tare amândoi,
M-aș vrea dreaptă, însă nu pot decât să îi îndoi,
Din ei muguri plesnesc
Într-un tardiv orgoliu junesc.
De unde ? N-am rădăcini, fragedă tulpină nu-s,
Cum să înflorească la al meu apus ?
Rușinată i-acopăr cu perdeaua nopții,
Dar o pală de vânt le-mprăștie aroma sorții
Nu a frunze uscate printre bolovani,
A zbor printre senin și ploi în zile câteva sau poate...ani."L.

vineri, 11 octombrie 2019

L.421

"Noaptea a adormit sprijinită de tâmpla mea,
Cu ea și lumea,
I-am gândit inimii să-mi bată mai încet
Ș-acum mi-alunecă prin vene sânge violet,
Îmi pare rece, aș vrea s-o învelesc
Cu ultimele clipe, dar foșnesc."L.

duminică, 29 septembrie 2019

L.420

" M-ai sărutat ca Iuda, n-am bănuit atunci
Când mă-nălțai la ceruri 'nainte să m-arunci,
M-am sfărâmat, probabil, într-o mie să nu-mi ajungă ani să mă adun
Și nici nu m-ai vândut la un preț bun...
Pe niscai mofturi, o ambiție plus un pahar cu egoism,
O iubire pe un aforism." L.

sâmbătă, 4 mai 2019

L.419

Nu știu cum rătăcisem prima literă a fiecărui cuvânt,
Te chemam, dar numele-ți se prăbușea de începuturi frânt,
Am descuiat toate amintirile noastre ce zăceau în sertare,
Le-am regăsit palide, cu răsuflarea aproape amorțită ce-mi cerea iertare
Că m-au uitat și-am vrut să le răspund,
Dar prima literă a fugit cum fuge-ntoteauna primul gând,
Tăcerea a devenit stăpână peste ani, peste noi,
Peste curcubeie fără ploi...L.

marți, 27 noiembrie 2018

L.418

" Sunt vecină cu ploaia, împărțim aceeași fereastră, poate, și-același Dumnezeu,
Ne privim adesea în ochi, ai mei câteodată uscați, ai ei umezi mereu,
Pervazul poartă urme de nopți pierdute și ale mele coate
Când inutil îi povesteam despre-o iubire, despre o alta sperând că îmi va da dreptate,
Dar nu mă supăr și nici ea pe mine
De trupul îmi slăbește și mă las pe vine,
Ea știe c-o ascult,
Îi număr stropii, iar de lipsește vreunul din a mea lacrimă o împrumut."L.

marți, 2 octombrie 2018

L.417

"M-ai pictat în palma ta punând rămășag că voi fi fericită,
Mă arătai stelelor, toate, să-ți fiu ghicită,
Spre frunte mă-ndreptai să-ți sădesc în privire
Diamante cu-a lor prețuire,
Obrazul ți-l roșeam de gânduri vinovate s-ar fi ivit la margine de tâmplă,
Zâmbind mă așterneai peste inimă c-o mângâiere blândă
Până-ntr-o zi când ai pierdut și ploilor m-ai dat,
Sub umbrela anonimatului lumea striga în gura mare"-Ce ratat !",
Mă dureau culorile și-atunci m-am scurs
La rădăcina unui vis răpus."L.