vineri, 1 iunie 2018

L.406

"Te-ai sărutat cu macii, cu roșii trandafiri. Îți simt în suflet spini-ți, iar buzele-mi sunt sângerii M-adulmecai de moarte și-mi picurai venin În viața-mi ce nu-i decât un biet suspin, Dar nu conta, fragilă te voiam să mi te frângi sub pleoapă, Erai, în felul tău... o lacrimă-nghețată. Privirea mi-a pășit pe ea crezând că o să țină Uitând că dragostea-ți era o poleială fină Și a crăpat, Te-ai spulberat ! Rogu-te mă iartă, sunt vinovat ! Ca un bărbat."L.

marți, 22 mai 2018

L.405

"În lanțuri să mă dau mi-e dor,
Să-i fie teamă fricii de cum pot sa zbor,
De cum aleargă-n juru-mi cerul de parcă-i sunt unică stea,
Să ne cunune luna dragostea,
Dar n-am în buzunar măcar un sfanț
Vămi să-i mituiesc și zac în șanț,
Țărâna îmi cuprinde umeri și-mi spune că poate o sa fie bine
Pentru săraci bogați în vise ca și mine ."L.

miercuri, 21 martie 2018

L.404

"Am băgat divorț de suflet și ce credeți, a făcut recurs
Că nu-i adevărat ce despre el am spus,
Că doar mi s-a părut c-am suferit
Și-l merit
Pe vecie,
În fața judecății el depune mărturie.
Îl simt cum se agață de-ale mele coaste să mi se-așeze-n gât,
Pedeapsă muțenia să-mi fie că l-am pârât,
Dar îl trădează ochi-mi c-o lacrimă căzută
Și-am fost crezută."L.

marți, 20 februarie 2018

L. 403

Ai îndrăzni să calci pe ce e mai adânc în mine, 
Tălpile să-ți poarte urme de ruine,
Sufletul să-ți tragi la umbra coastei din Adam,
Setea de-ai vrea a-ți potoli să-mi ceri un strop de fericire și să n-am ?
Nu , o să-ți răspund tot eu,
De ce ai da ușorul pe ce-i greu . L.

joi, 25 ianuarie 2018

L.402

Urăște-mă necondiționat,
Nu-mi reproșa că-n brațe m-ai purtat,
Dar nu ai mai putut
Când eu încă am vrut,
Că m-ai strigat în miez de noapte
Să-ți dau dreptate,
Iar eu n-am fost și m-ai blamat
Cu un oftat,
Că-n stele tu mă născocești, dar la picioare-ți sunt
De mult
Și te-am împiedicat...
Urăște-mă necondiționat . L.

duminică, 3 decembrie 2017

L.401

"Iubire, corabie beată,
Rămas-ai fără vâslași, iar scufundarea ți-e înceată,
Fără busolă plecat-ai pe-al vieții ocean
Nesocotind că-ntr-un senin putea-va clocoti un uragan,
Mândră de a ta pânză și-al ei catarg,,
Te-ai despuiat de ancoră în larg
Crezându-te zeiță
Și-acum nu te primește niciun mal să-ți fie temniță.
Exil ! strigat-au toate într-un glas,
Nu vezi ce ai făcut , cum am rămas?
Doar stinse faruri
Acolo unde fericirea purta cândva cununa ta de lauri.
Să zaci în cel mai negru dor,
Smolită fie-ți dorința de-a mai avea vreun muritor,
Să strângi pe veci în brațele-ți abis,
Blestemu-ți fie să nu-i apari în niciun vis !"L.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

L.400

"M-am îmbibat cu tăcere,
Dacă m-ai strânge simți-vei cum scurgerea timpului mă piere,
Dar nu va fi să fie, îmi ești așa departe,
Străin de ale mele toate...
Tânjesc după-un suspin , însă mi-ar fi fatal,
Ai sufletul atât de hibernal,
Clopotul de-ar lăcrima, l-ai face sloi,
După o dragoste ce e un biet strigoi
Fără țărână,
Fără plină lună,
Pradă a lupilor haite,
A corbilor raite,
Decât să îl slobod mai bine îl înec în amintire,
Nu vreau să fie o mărturisire."L.