vineri, 20 octombrie 2017

L. 392

"C-ai ridicat o mână , previzibil,
Că nu ai dat o palmă, ci ai mângâiat, imprevizibil,
Că gura ai deschis, previzibil,
Dar n-ai urlat , imprevizibil,
Că n-ai știut ce vrei, previzibil,
Că ai aflat, imprevizibil,
Că ai plecat, previzibil,
C-am să te-aștept, imprevizibil." L.

sâmbătă, 23 septembrie 2017

L.391

"Două priviri, una pe furiș cealaltă prelungă Le-ai împletit lăsandu-le să lunece spre partea-mi stangă, S-a rușinat Și pentr-o clipă, inima, mi-a stat, Dar mintea pus-o imediat pe fugă Să nu se molipsească cu-a dragostei răpciugă."

L.390

"M-am îmbolnăvit de toamnă. obraji-mi rumeni au pălit, Mă doare-un umăr desfrunzit. Mă înghiontește un nor ce-mi stă sub pleoapă,
Iar inima îmi bate de parcă ar fi șchioapă." L

miercuri, 30 august 2017

L.389

"La temelia câtimii de eternitate
Îți ceri dreptate
Privind spre tot ce nu va fi cu zâmbet subțiat și adâncit,
Trăirea-ți este circumstanță când clipa-ți sugerează timpul trecător și irosit,
Vrei viitoru-ți zid înalt spre cer ?...închide ochii și-ntinde degete să pipăi margini altor lumi chiar dacă îți vor sângera,
Delicată precum iluzia, atingerea-mi, ți le va vindeca,
Dar nu uita
Că doar ce trece este și nu vei auzi decât de îngerii ce vor cădea ."L.

vineri, 18 august 2017

L.388

"Hai să luăm prânzu-mpreună, să împărțim ziua în două,
În farfuria-mi zori cu rouă
Pe care calcă visele-mi amestecate
De peste-o noapte,
Noroc din zațul de cafea ce mi-e ghicit la drum
Și hohote ce știu că nu va fi oricum,
La tine ore de tihnă în umbra verii,
Un ceai de ora cinci adus cu pași înceți ce scârție podeaua încăperii,
Zboru-ți către-un alt apus,
Un gând mereu rămas nespus
Și cere-i chelnerului nota de plată,
Vom achita cu timp, pierdut ori câștigat, rămâne să aflăm vreodată..."L.

vineri, 14 iulie 2017

L.387

"Ai obosit să-mi fii în palmă ,
Atâtor linii cu ani sa le treci vamă, 
Să-ți fie cald în pumnu-mi strâns în miez de iarnă,
Să simți că zbori când îl deschid spre soare blând de primăvară,
De-atâtea suișuri, hăuri si frânturi,
Să stai la masă cu păsările ce ciugulesc din ea firimituri,
În albia-i până la piele să fii ud,
Când lacrimi se adună în lac de verde crud,
La inimă să mi te pun când dorm,
În visu-mi mare să-ți fiu , tu țărm,
Să nu mă vezi cum mor
Și m-ai rugat ca printre degete spre-altcineva să te strecor. "L.

vineri, 23 iunie 2017

L.386

"Oricât ați vrea , n-aveți voi teii mei ce de miros s-au despuiat
Lăsându-mi gândul pân' la anul îmbrăcat,
Nici miezul meu de vară ce-i plămădit din galben aurit, verde uscat și roșu aprins
Când stelele-mi renasc în timp ce altora de mult s-a stins,
Nici urmele din cer ce scurse-mi sunt în ploi
Să-mi amintesc râzând cum e-n noroi,
Nici vorbe-mi dulci la braț cu vântul,
Risipă facă ,de ele, cât s-o-nvârti pământul,
Oricât ați vrea
Nu ați putea ."L.