marți, 20 februarie 2018

L. 403

Ai îndrăzni să calci pe ce e mai adânc în mine, 
Tălpile să-ți poarte urme de ruine,
Sufletul să-ți tragi la umbra coastei din Adam,
Setea de-ai vrea a-ți potoli să-mi ceri un strop de fericire și să n-am ?
Nu , o să-ți răspund tot eu,
De ce ai da ușorul pe ce-i greu . L.

joi, 25 ianuarie 2018

L.402

Urăște-mă necondiționat,
Nu-mi reproșa că-n brațe m-ai purtat,
Dar nu ai mai putut
Când eu încă am vrut,
Că m-ai strigat în miez de noapte
Să-ți dau dreptate,
Iar eu n-am fost și m-ai blamat
Cu un oftat,
Că-n stele tu mă născocești, dar la picioare-ți sunt
De mult
Și te-am împiedicat...
Urăște-mă necondiționat . L.

duminică, 3 decembrie 2017

L.401

"Iubire, corabie beată,
Rămas-ai fără vâslași, iar scufundarea ți-e înceată,
Fără busolă plecat-ai pe-al vieții ocean
Nesocotind că-ntr-un senin putea-va clocoti un uragan,
Mândră de a ta pânză și-al ei catarg,,
Te-ai despuiat de ancoră în larg
Crezându-te zeiță
Și-acum nu te primește niciun mal să-ți fie temniță.
Exil ! strigat-au toate într-un glas,
Nu vezi ce ai făcut , cum am rămas?
Doar stinse faruri
Acolo unde fericirea purta cândva cununa ta de lauri.
Să zaci în cel mai negru dor,
Smolită fie-ți dorința de-a mai avea vreun muritor,
Să strângi pe veci în brațele-ți abis,
Blestemu-ți fie să nu-i apari în niciun vis !"L.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

L.400

"M-am îmbibat cu tăcere,
Dacă m-ai strânge simți-vei cum scurgerea timpului mă piere,
Dar nu va fi să fie, îmi ești așa departe,
Străin de ale mele toate...
Tânjesc după-un suspin , însă mi-ar fi fatal,
Ai sufletul atât de hibernal,
Clopotul de-ar lăcrima, l-ai face sloi,
După o dragoste ce e un biet strigoi
Fără țărână,
Fără plină lună,
Pradă a lupilor haite,
A corbilor raite,
Decât să îl slobod mai bine îl înec în amintire,
Nu vreau să fie o mărturisire."L.

joi, 23 noiembrie 2017

L.399

"Deși în suflet-ți sclipesc nestemate La izvoarele lui îmi rămân buze uscate Și n-am știut că poți să te îneci În pietre atât de seci ." L.

L.398

Sădi-voi alături vis neîmplinit, Cerul de curcubeu schilodit În cârja-i de stele să vină Cu lacrimi-n șuvoaie să-i ude rădăcină, Nori negrii umbră să-i țină Pân' ce i-o putrezi și amintirea, Iară un altul locul îi va lua c-așa-i menirea.

L.397

Plugar în deșert Uitat-ai că speranța e numai incert? Vrei holdă bogată de iubire, Dar buruienile o sufocă cu-amăgire, Mai bine înjunghie apusul și sângeriu îl fă Să afle zările că pe altarul ei nu mai e loc de-o altă jertfă.