L.378

"Cum te dezbraci tu,noiembrie și lași să te întrepătrundă cerul,
Fată morgană , cețurile îți adâncesc misterul,
Sub tălpi îți e natura-n agonie,
Vântu-ți îngână a tristeții simfonie,
Te înserezi cu-apusuri câteodată roz,
O ironie a zilelor moloz,
Urma sărutului îți e brumată,
De tine am fugi de parcă ești ciumată."L.

L.377

"Nu-s toamne să-mi desfrunzească suflet,
Nici ierni să-mi geruiască cuget,
Trupul îmi e olog de primăveri,
Umbra flămândă-mi e de soare în așteptate veri,
Între-anotimpuri găsit-am adăpost,
Iar printre rânduri scrisului un rost."L.

L.376

"Și nu te-am iubit
Că-n pieptu-mi sărutu-ți ai zdrobit
Lăsându-mi-l ciobit
Inima-mi sa-mi bată înrobit 
De teama a nu-l sparge, sufletul să-mi pierd în asfințit,
Și nu te-am iubit
Că mai veneai , însă plecai grăbit,
Iar adevăru-mi cu minciuni ai peticit
Puținul să îmi pară infinit,
Și nu te-am iubit
Că o speranță în ochi-mi ai sădit ăi verde au îmbobocit,
Dară uitând s-o uzi la rădăcină acum e ofilit,
Ci doar fiindcă mi-ai fost sortit."L.

L.375

"Ia-mi ceva să te țin minte,
O literă din cuvinte,
Neterminat rămână-mi spusul,
Ia-mi a liniei orizont unde ar vrea să ni s-așeze apusul,
Treaptă pe care-aș coborî,
Încrâncenarea frunții atunci când te-aș urî,
Ia-mi pumnii ce mi-i bat în piept
Bătătorind praful din al inimi-mi deșert,
Albia prin care lacrima îmi curge,
Stea ce n-aș putea atinge
Și dă-mi... clipa uitării de sine,
Răgaz în rătăcire."L.

L.374

"An după an îmi faci șicane,

În prag te-aștept, iar tu, umbra-ți strecori pe sub obloane,

Dar, gata, de-acum

Capcane vară-ți pun,

Glezna dimineții prinde-voi într-ale mele buze mute,

Amiaza să nu-ți audă strigăt de-ar vrea cu arșiță să te ajute,

Pe cea a serii sub pleoapa stângă,

De te vei zbate, clipirea-mi, mai tare, să o strângă,

Iar mâinile-ți am să le cos în buzunare,

Suflarea am să ți-o-ncui în pieptu-mi, nici fir de praf spre toamnă să nu zboare,

Târcoale să îți dea , voi strânge-n haită norii,

Privirea să-ți înece când vor pleca cocorii !"L.

L.373

"Ce bine că se lasă înserarea,
Vor adormi și gândurile rele,
Iar zorii noi să n-aibă îndurarea
De-aș aminti de ele."L.

L.372

"Eu, vipere la piept, nu strâng nici de mi-ar pune la picioare tot veninul,
Pe masă tot ce-au mușcat, iară paharelor cu ură de le-ar face plinul,
Surzesc la sâsâiala rece când vor să mă învețe aroganța târârii lor spre soare
Căci de singurătate nu vreau să fiu molipsitoare."L.

L. 371

"Ti-am dat din suflet pe datorie,
Fara sa-i cer ar pune cerul maturie
Ca mi-ai promis pe atat ,ba inzecit,
Dar ai mintit
Si-acum mi-e schioapat mersul printre stinse stele,
Luna-i numai pe sfert, iar razele de soare sunt nuiele
Drept pedeapsa 
Crezand ca-s cea aleasa.
Of , de as putea a face cale-ntoarsa, 
Razand sa-i fac destinului o farsa !'L.

L.370

"Nu-i vară pentru sufletele, toate,
Vreunul s-alerge prin ploaie, despuiat, nu poate,
Nici tălpile de praf să-i fie fripte,
Vânt cald de nebunie n-o să-i adie gânduri vechi din minte,
De-atâtea începuturi ostenit ,
De brațe-ntinse spre îmbrățișări ce n-au venit,
De secile priviri înspre cărări unde speranța ca-i să vii, tu, ai sădit,
S-a ofilit.
Petalele iubirii le pune, acum, printre șosete, în sertar,
Al sărutărilor nectar într-un fular,
Să nu mucegăiască aruncă, peste, amăgire,
În iarna ce-o să vină să-i fii o amintire."L.

L.370

"Până la os

De invidie ros

Mârșav fără de grai

Mi-ai prădat bucățica mea de rai,

Văzând cum gândurile-mi erau numai senine,

Vorbele de bucurie pline,

Binețe dând florilor ce toate aveau parfum

Și-și revărsau culorile în mijlocul de drum,

Păsărilor ce triluri își împrumutau în joacă,

Una nu fie mai săracă,

Fluturilor ce aripi-și odihneau de bătrânețe

Punânduți-o în farfurie să te înfrupți, însă din ea atârnă zdrențe,

Cuțitu-ți nu poate a tăia din fum,

Iar furculița-ți nu se-nfinge-n scrum

Și te întrebi de ce așa blestem...

Eu fără ea și ea fără de mine nu suntem. "L.

L.369

"Te gândești vreodată ce mai fac ,

De râd sau plâng , de aș grăi , dar tac,

De mi-e a ochilor culoare verde crud ca după ploile lui mai

Ori de absint când toamna-n suflet vine cu alai,

De bucuria-mi rătăcește în al uitării labirint,

Iară tristețile îmi sunt alint,

Și-mi sprijin umbra obosită de-o ulucă ,la apus ?

Nu îmi răspunde, tot ce-ar fi fost de zis, nu va să fie spus."L.

L.368

"Zilele mele poarta furou.

Ma-mbie cu-ale culorilor clipe ca un vitrou,

Pe pulpele orelor aluneca dantelarii de viata

De pasi-s inegali mergand in fata,

A lui matase e una cu trupul diminetilor ce se-mbaiaza-n roua,

Iar curcubeul li se scurge la picioare dupa ce ploua,

Le-as alerga, din urma sa le prind, cand pe-ai lor umeri isi pun al inserarii sal,

Le-as saruta, de mine sa se-ndragosteasca, pe al noptii mal,

Sa se imbujureze luna si stele sa clipeasca des,

Cerul altar ne fie ca ne-am ales."L.

L.367

"Au încărunțit clipele de când te-aștept,
Iar soare gârbovit și-așează razele pe piept,
A serii răsuflare miroase-a putregai,
Degeaba aprins-am felinare până-n rai, 
Eu nu , dar tu știai,
Acolo nu erai ."L.

L.366

"M-ai înfășat cu-mbrățișarea ta ca pe un prunc,
Cuib mi-ai făcut în al tău făr' de sfârșit adânc
Să-ți fiu în loc de inimă-mpietrită,
Viu să te simți de-am să scâncesc de dragoste, lihnită,
Să mă hrănești cu sufletul ce-ți este adormit și să adorm și eu,
Ne legene același vis mereu."L.

L.365

"Ghiftuită de amor,

C-obraji roșii de bujor,

Mustind de împlinire,

Te-ntreb, ce cauți tu la mine , fericire

Și-mi stai înfiptă-n umăr precum o aripă fără pereche

Ce-mi cântă zborul la ureche,

Însă nu-l pot dansa

Cu cine-aș vrea ,

De vină nudă

Când mi te frângi lăsându-mi viața crudă

Florii fără tulpină,

Pământului fără o rădăcină ?"L.

L.364

"Spune-mi , ți-e primăvară ca și mie ?

Din umeri aripi-nmuguresc, însă picioarele îmi sunt bătute în a iernii colivie,

Degeaba-mi este caldă inima căci lacăt să-l topesc nu pot,

Vântul din suflet îmi este boare de caiși, înceată ploaie al meu hohot,

Iar ruga-mi din priviri biet puf de păpădie

Ce-a rătăcit în liric ecou de tragedie...

De nu , îmi oblojește un genunchi cu lăcrămioare,

Am să-l târăsc pân' la zăbrea, brațe am să strecor să-ncerc să zbor și îți promit că am să duc povară speranței ce nu moare ."L.

L.363

"Mi-e inima hotel de stele, trei,

Să poposești de vrei

Este pe stânga în arid,

Însă am angajat iubirea să te conving,

E drept că mult se parfumează,

Aerisește când oftează,

În colțuri mai lasă șoapte-mpătimite,

Pe amintiri le lasă prăfuite,

Firimituri dintr-un sărut

Găsești adesea pe-așternut,

Pe dor

Îl bagă sub covor,

În suflet pe toate le ți le lasă-mprăștiate,

Iar dacă vrei să te-odihnești la ușă-ți bate...

Ce spui , te-ncumeți pentr-o vară ?

Promit că dacă vrei a mai rămâne, nu te voi da afară."L.

L.362

"Ucide clipa dintre noi

Să fim un singur pas în doi,

Nu-ți fie teamă , n-ai să fii prins decât în mine

Acum și-n dulce-amara amintire,

N-am să te spun când vrei să evadezi oricum,

Ca un ocnaș am să-mi scobesc în suflet drum,

Iubirea o voi arde pân' la scrum,

În buzunaru-ți de la piept am să ți-l pun.

Când inima-ți va bate să lase negre dâre

Să mă găsești, de vei dori, pentru o altă clipă, să-ți întorci privire."L.

L.361

"Lume, n-o crede nebună
Pe cea care lumină în viață își face cu-n băț de chibrit pe timp de furtună, 
Căci s-ar putea,
Ca într-o zi, în pragu-i să-i stai cerându-i și ud să ți-l dea ! "L.

L.360

"Nu îmi ajung trepte să cobor în sufletu-ți rădăcină să-i fiu
Să-ți strămut vai , rămână doar chiu,
Nu-mi ajunge devreme până târziu
Să ofilesc pe buzele-ți sălciu,
Dulcele să-l înfloresc,
Rod de iubire să-ți cresc."L.

L.359

"Mi-ai aruncat în ochi cu praf de stele,
Și-acum am suflet orb ca noaptea dintre ele,
Degeaba roagă vântul a-i bate în pustiu
Să afle dacă-i mort ori viu,
Degeaba roagă soare să-i răsară-n cale o răscruce,
Ar însemna că ar putea alege încotro se duce."L.

L.358

"Nu e drept să fii atât de frumoasă,
Orice atingere poveste să țeasă,
Să-nflorească iubire orice sărut,
Foșnetul să-ți fie cânt,
Să porți pe cap seninul cer și-n frunte soare,
Sânii să-ți fie ca luna, mijloc subțire stele să-l prindă-n strânsoare,
Ochii verde de câmp crud,
Vânt călduț să-l porți pe trupu-ți nud,
Să-mprăștie parfumu-ți de virgină,
Să n-ai cusur, să nu-ți găsim pricină,
Să nu îți pese că te-am vrut, dar ne-ai avut purtându-ne pe-obrazul stâng ca pe o aluniță
Primăvară, demon sau zeiță !" L.

L.357

"Am sufletul nomad și mă târăște după el,
De vreau sau nu, mă amețește în al vieții carusel,
Să-mi iau răgaz nu-mi lasă nici cât o clipire
Să nu cumva prezent a nu-l trăi făcând din el o goală amintire,
Gonește prin păduri de vise ca un năuc,
La pândă stă să prade fericire ca un haiduc
S-o-mpartă celorlalți apoi s-o ia de la-nceput
Din primăvară pana-n alta ca un frivol ce-ar spune : ce am avut... ce-aș mai avea, eu, de pierdut..." L.

L.356

"Multe lacrimi am vărsat 
Pe sub al palmei pod,
Făcuseră cu sufletu-mi un pact,
În nopți să strălucesc precum un ciob
De spartă viață,
Pe gene
Să-mi fie rouă-n fiecare dimineață,
În vene
Să-mi curgă-n loc de sânge,
Curaj să n-am de a striga
Ajunge
Și-atunci aștept pân' acel pod s-o sfărâma..."L.

L.355

"Mai deșartă din vise, cerule, nu vezi că ți-e seninul plin,

Nu fii hain,

Nu le ascunde după nori,

Mai fă din zile sărbători

Căci am uitat

Sau niciodat'

Nu am știut cum criță e să fii de împlinire

Ciocnind pahare cu iubire,

Să îți ajungă timpul scurs,

Nimic să nu mai ai de spus,

În ochii treji să îți sclipească fericire

Ce n-o să fugă după o clipire,

Hai,

Mai !"L.

L.354

"Trădători
Ce sunteți, nori, 
Dorința de  a fi furtună mi-ați luat,
Aveam în ochi ploaie sărată și-n suflet vânt turbat,
V-ați dat deoparte și m-ați lăsat, la mila zilei, cu trupu-mi despuiat în soare,
Noaptea să-mi prindă-n păr speranțele din stele căzătoare,
Mi-ați deznodat cărări doar spre senin,
Secat-ați albii pline cu venin,
Un brânci mi-ați dat 
Spre-a colinda, așa, pământu-n lung și lat, 
În loc să pun gânduri de lapte ,curgă cuvintele de miere,
Să fac din viață o plăcere !"L.

L.353

"Mâhnită să petrec mi-a rămas timp, Nu te uita acum la el cu jind, L-ai dat din inimă și am să-l petrec tot, Când am să-l plimb am să-l îmbăt să râdă lumea de-o cădea în bot, Dar mâna i-o voi da și am să-l car în spate Pe jumătate vie , moartă tot jumate, De n-o mai vrea să meargă am să-l târăsc, De-o m-o urî am să-l iubesc." L.

L. 352

"Le-am ales pe cele bune , dar ele nu pe mine,
Probabil că le-a fost rușine
Că îs mai strâmbă,
Nu prea mai văd, un pic și surdă
Și-n brațe relele mi-au pus , dar au uitat
Că nici de mâini nu mai sunt bună și tot le scap."L.

L.351

"Nu pot a-ți spune noapte bună

C-ar fi geloasă a ta lună,

De ar afla va stinge noapte

Să nu te văd de-mi ești aproape,

Nici somnul să îți fie lin

Căci ar porni furtună din senin

Să mi te spulbere din vis,

Să îmi înece gând ce ți-ar fi scris,

Nici să oftez din greu

Că eu mă duc, iar ea-ți va fi mereu..."L.

L.350

" Am sufletul râios,
De mine de te vei atinge îți va ajunge pân' la os
Și o să vrei să scapi , dar ai mai sta căci totul e pe dos
Când în urât găsești frumos."L.

L.349

"Degeaba alergi , n-ai să mă poți a prinde, niciodată,
Printre-ai zăpezii fulgi fost-am amestecată,
M-am strecurat printre-ale tale vise, pe buze-ți m-am topit,
Din al tău suflet am alunecat, iar tălpile-ți de gheață m-au bătătorit."L.

L.348

"Dorul în suflet a-nflorit și nu e primăvară,
În inimă e secetă și nu e vară,
Verde din ochi s-a veștejit și nu e toamnă,
Zâmbet pe buze mi-a-nghețat, dar...este iarnă."L.