L.308

"Stau la margine de privire intrigată.
Să-mi placă sau nu ce mi se-arată ?
Pământul e bătătorit cu verde, dar Domnul Mac se pare că s-a îmbătat
Și pretutindeni l-a pătat,
Nici Domnul Grâu nu e mai breaz
Deși pretinde că e treaz
Se leagănă purtându-și pletele pe-o parte
Precum un fante,
Ce să mai spun de Doamna Iasomie cu Domnul Soc,
Într-una își umplu pahare cu parfum și dau noroc,
Iar Domnul Mușețel mi l-a-nstelat în ziuă plină,
Printre sughițuri spunând că n-are vină.
E clar că am vedenii și ochii să-i închid
Decid,
Însă pe spate vânt cald mă bate
Șoptindu-mi să m-alătur lor măcar o vară,
De-or râde alți de mine, eu fericită am să fiu și n-o să doară."L.

L.307

Ce crezi că fac ?
Tot încerc nodul din piept să-mi desfac,
E-atât de încurcat și are ițe groase, subțiri, scurte ori lungi,
Gându-mi din minte că n-am să pot aș vrea să mi-l alungi,
Să-mi pui pe umeri o încurajare,
Purta-voi-o dreaptă pe-a vieții strâmbă cărare,
Nu am cu ce-o plăti acum , dar ți-o voi da-napoi
Să-ți încălzească inima când al tău suflet fi-va sloi. L.

L.306

Aș spune vai Cum ningi tu lună lui mai, Dar nu cu zăpadă Ci cu a plopilor ofrandă Ce-și trec florile Și îmi inundă serile De vise c-aș putea zbura cu al lor puf Până la lună să i-l pun zuluf Să-mi fie cochetă la balul stelelor din fiecare noapte Unde tare-mi mai dănțuie gânduri și neauzite șoapte, Însă nu zic Nimic, Pun capul pe perna zilelor de-asfalt Sperând că pași nepăsători nu ne-ar călca și-ar trece peste noi c-un salt. L.

L.305

"Ești condamnat la zbor gând
Căci cel ce te ține prea își are picioarele înfipte în pământ
De l-a făcut chiar șchiop, iar învârtitu-i într-o parte
Și tot nu se decide între zi ori noapte
Pe când așa, tu, le vei avea pe toate
În tot ce ne-am dori să fie libertate."L.

L.304

"Îmi port inima la ureche ca pe un trandafir,
Mă mai înțeapă uneori cu un suspin,
Dar nu-i nimic
În gând îmi zic,
Va trece 
Cât număr pân' la zece,
Îmi port inima la ureche ca pe-o garoafă
Să-mi cugete de-acu precum o filosoafă
La ce e-n dreapta și în stânga
Că prea ades, făr' să m-asculte, o luă-nainte ca nătânga,
Îmi port inima la ureche ca pe-o mușcată
Ce dac-o vede lumea toată
Care șușotește,
Nu-mi pasă căci sunt cu ea și îmi trăiește ."L.

L.303

"Hai vară să-ți ghicesc în ghioc,
La drum de seară să afli dacă ai noroc
Să nu mai cânte cucul,
Să nu se-adune vântul 
Și ploaia în furtună,
Pe cer să-ți fie numai stelele și lună,
Hai vară să-ți ghicesc în palmă,
Viață lungă să ai Doamnă,
Să fii mereu în pârg
Când tu iubești cu sârg, 
Hai vară să-ți ghicesc în cărți,
În ceașca de cafea, în bobi pe cine ai să tragi la sorți
Să îi rămâi de neuitat
Când ai plecat,
Hai vară, te lasă mie, o muiere cu sânge clocotind ca la țigănci măcar odat'
Ce poalele sufletului le pune-n cap,
Iar pieptu-i desfăcut și inima prin praf
Viața fiindu-i melodie de taraf,
Mie nălucă
Cu chef de joacă și ducă
Cum mă făcui,
Tu nu a mea și eu a nimănui !"L.

L.302

Ai uitat când mi-ai pus în mână
Din vise o fărâmă,
Erau acolo vreme bună,
Soare și lună,
Grijă aveam s-o țin căuș,
De aș fi strâns-o le-aș fi strivit ne-având la îndemână un căluș
Pentru o inimă ce-ar fi urlat
Și-așa să tac am învățat
Fără reproș
Când mâna mi-ai scăpat în al indiferenței coș. L.

L.301

"Și-n ceruri sunt noroaie
Și nu oricare ploaie,
Ori mocănită, ori șiroaie
De ele te despoaie,
Nici vânt să îți usuce-apoi
Ochi goi
De vise
Înecate în abise,
Iar soarele doar uneori îți încălzește umeri apăsați de nori
De parcă nopțile și zilele îs vitrege surori
Din mamă soartă,
Și un necunoscut destin tată."L.