"Veghez asupra ta ca un copac asupra unei bănci ce-așteaptă,
Primăvara, vara, toamna, iarna, toate odată,
Las gândurile treze, leg de ele sfori
Să-mi spânzure somn de-ar fi să-mi cadă pleoapa până-n zori,
Vântu-mi citește în palme cărări pustii,
Speranța m-ajunge din urmă și-n ceafă îmi suflă că voi veni,
Îmi mai cade din inimă o bucată,
Trecători calcă pe ea ca pe o frunză ce-i moartă,
Cum să mă-ntorc de nu am fost plecată
Și să m-așez pe-o bancă ocupată."L.
