" Sunt vecină cu ploaia, împărțim aceeași fereastră, poate, și-același Dumnezeu,
Ne privim adesea în ochi, ai mei câteodată uscați, ai ei umezi mereu,
Pervazul poartă urme de nopți pierdute și ale mele coate
Când inutil îi povesteam despre-o iubire, despre o alta sperând că îmi va da dreptate,
Dar nu mă supăr și nici ea pe mine
De trupul îmi slăbește și mă las pe vine,
Ea știe c-o ascult,
Îi număr stropii, iar de lipsește vreunul din a mea lacrimă o împrumut."L.
