L.209

"Parcă lipsește ceva,
Mă uit în stânga și în dreapta,
Mă răsucesc,
Tot nu găsesc,
Încerc 
Mâna prin păr să-mi trec,
Nu pot.
Așa ceva cum să socot ?
Nu e nimic,
Poate c-am obosit...
Uite un scaun, m-așez și totuși nu e ocupat .
Nu e ciudat ?
De fapt toate-s la locul lor,
Complet decor.
Să fi greșit eu piesa în care am crezut că am jucat 
Sau stagiunea doar pentru mine s-a-ncheiat ?"L.

L. 208

"Stinge, te rog, a soarelui veioză
Și te strecoară, lângă mine, pe-a cerului dormeză
Unde moi perne îs umplute doar cu nori , dar trecători,
Iar pătura-i țesută cu fiori,
Cu gând suav sufletul îți voi legăna,
Privirea-ți către mine ți-o voi înstela,
Mă voi îngrijora pentru-ale tale vise,
Gonind cu mângâiere ale coșmarurilor abise,
Nu-ți fie teamă, nu vei cădea,
Voi înnoda a mea inimă cu-a ta."L.

L.207

"Mi-am prins degetele la poarta serii și mi-s blocată
Între o noapte ce-aș vrea să fie și-o zi ce-a fost odată,
Vrut-am gardul să-l sar, am fost neputincioasă,
Am renunțat spunându-i sinelui să fiu cuviincioasă...
M-așteaptă timpul să fac ceva.
Ce aș putea ?
Să îndrăznesc prea mult,
Degete să-mi smulg,
Să fiu completă făr' de-o bucată,
Să sparg apoi în mii această poartă
Sau să mai stau un pic
Sperând că de pierdut nu aș avea nimic ?"L.

L.206

"Mă tot întreb , e amnezie ?
Mi-e teamă să nu fac vreo erezie,
Nu te mai recunosc deși îmi stai în față,
Mă mut în stânga, mai la dreapta, te înconjor, caut adânc în ochi-ți , dar văd doar suprafață,
Încerc să te compun din amintiri mai vechi,
Mi-erai alături ferice pentru-ntreagă viață, acum stai ca pe ace ca la priveghi,
Ai fruntea încruntată
Și gura încleștată,
Prin pori respiri plictis,
Iar gesturile-ți trădează compromis
De-a mai tărăgăna 
Ce e sfârșit deja.
De ce 
Lăsat-ai iubirea ca să sece ?
Nu îmi răspunzi, am înțeles, însă te rog ceva:
De nu mai poți, spune, odată, gata !"L.

L.205

"Hai, nu vii ?
De ce privirea-ți caută-n pustii
Trecând prin mine ?
Nu îți mai plac iubire, cin' te aține ?
Te uită, obrajii i-am pudrat cu praf de stele,
Mi-am rimelat cu noapte gene,
Pe buze pus-am roșu de apus,
Iar ale lui văpăi în păru-mi le-am răpus,
În ochi îmi strălucește roua dimineții,
Și trup mi-am îmbrăcat cu valurile ceții,
Te-adii cu răsuflare de speranță, 
Nu mă considera o aberanță,
Nu mă lăsa de suflet văduvă,
Căci știi, de vei pleca, îmi vei rămâne-n sânge și în măduvă."L.

L.204

"O aventură perfectă cine n-ar vrea ?
Să îmi răspundeți după aceea, ar fi așa:
Pe-un caldarâm să se-ntâlnească două vârfuri de pantof,
Privirea s-o ridici , să nu zici of,
De fapt nimic,
Să îi prinzi mâna de la-nceput puternic,
Să i te-alături potrivindu-ți pas,
Să uiți de ceas
Drum să vă ducă-n loc predestinat
Unde rutina n-ajuns, iar un bordei pare palat,
Să vă sufoce nerăbdarea,
Să vă absoarbeți unui celuilalt suflarea,
Să-nchideți cerc îmbrățișați,
În unică ființă să vă scufundați,
Să fiți, să nu mai existați,
Să credeți că n-ați fi vinovați
Și să plecați, pe rând
Purtându-vă de-atunci încolo numai în gând
Ca amintire vie
Ce viața voastră a răvășit făcând-o armonie
Și-atât
Știind c-a fost un dat, dar în același timp un vrut."L.

L. 203

"Mă porți pe umeri vis să văd departe,
Bine mă ții să nu mă pot abate,
Mă treci de zile și de nopți,
Pui lanțuri în jurul nostru să nu îți fiu luată de ai speranței hoți,
De foame-mi e să plâng tu mă hrănești cu zâmbete,
Alungi din somnu-mi coșmaruri cu regrete
Și știu
Că lângă mine fi-vei, totdeauna , pân' la acel ultim "Prea târziu."L.

L.202

"Brr...cât frig îți e în suflet
Și totuși ai schițat un zâmbet
Ce-a înghețat în plină vară,
Rămas-a așa, iar inima ți-e o cămară
Cu sentimente renegate,
Le-ai șterge, le-ai face pe loc uitate,
Dar nu te lasă
O minte furioasă,
Clamezi dreptate
Și nu se poate,
Lovești turbat pereți de aer
C-ai fost considerat un fraier 
De viață,
Ai vrut-o soață,
S-a dovedit paiață,
Pe o nimica toată ai vrea s-o vinzi în piață,
Nu ai succes, pleci iar cu ea acasă
Fiindu-ți o carcasă
Să nu te vadă restul lumii cum îți plângi milă,
Știind, în sine, că tu ai cea mai mare vină."L. 

L.201

"E ploaie cu soare în ochi-mi când te văd,
Sufletu-mi e al norilor rapsod
Căci mi-ai căzut cu tronc,
Când nu, el merge șonc
Și bate vânt de secetă,
Iar soarele e-o arbaletă
Ce-aruncă săgeți înveninate cu dor și chin
Ca timpul petrecut fără de tine să fie-un asasin."L.

L.200

Și când se plimbă pare că e grăbit, 
Se duce de la un la altul năucit
Și toți îl vor acum și ieri și mâine,
E lung , e scurt, n-ajunge să aline,
Ar vrea să îl adoarmă de le e bine, să mai rămână,
Să îl arunce, când le e greu, pe Lună ,
Să nu-l măsoare niciodată,
Să șadă-n loc odată, 
Să vină rândul lui
S-asculte și de noi, sclavii eterni ai timpului. L.

L.199

"Știi că am mers la braț cu tine azi, erai în zbor,
Mi te-a pierdut privirea într-un nor,
Mergeam pe jos, eu , un simplu trecător,
Aveam pe chip un zâmbet naiv, vindecător
De cele multe
Pentru-atâți mărunte
Crezând, asemeni mie , că m-ai zărit,
Dar m-ai sărit
Uitându-te spre stele 
Nu spre un licărit ca alte cele.

L.198

"Crezi ca pot a fi lupoaică, 
Iar sentimentele a mea haită, 
În noapte să stau la pândă 
Adulmecându-ți cu plăcere inima-ți tremurândă, 
Nici să nu simți cum mă strecor și cu răbdare-ți dau târcoală, 
Cu gheara dragoste-mi dându-ți lovitură mortală?" L.

L.197

Dă-mi un motiv 
Să-nsăilez de-al tău al vieți-mi tiv !
Cumva atunci când mergem o facem cu același pas,
Când nu vorbim tăcerea noastră are același glas,
Când nu privim
Nu e nevoie căci ne sprijinim,
Iar când visăm în visul unul celuilalt ne întâlnim ?
A nu răspunde poți, a întrebat un anonim. L.

L.196

Ia loc te rog
Și-ascultă cum bate al toamnei gong
Căci se sfârșește în curând
Golașă, înfrigurată, tremurând,
Să o privești încă o dată dă-ți un răgaz,
O mângâie pe-al frunzelor zbârcit obraz,
O pune pe genunchi ca pe copii,
De mână ține-o când te ridici să pleci pe drumul iernii . L.

L.195

De mă privești de sus sta-vei aplecat,
Cu timpul viitorul fi-va-ți cocoșat,
Încearcă să te-așezi pe vine,
Te-așează lângă mine,
Te uită-n ochii mei
Poate vedea-vei
Un om la fel
Ce singur s-a născut, visează singur și singur va muri, nu ești altfel. L.

L.194

"Nu vreau mâini să îmi săruți, ci să-mi învelești picioare,
Le ia, le odihnește-n poala ta pe amândouă, când pe fiecare,
Mă voi uita, nu te voi mângâia căci viața-mi fuse-un pumn de așchii
Și încă dor, dar face-o-voi neîncetat cu ochii
Precum de leagăn cântec,
Al dragostei descântec
Să mai rămân a ta. 
Iubite, eu văd cum tu te stingi mai repede decât a te iubi, dorința mea."L.

L.193

"Aveam o vorbă, că este-n plus în an noiembrie, 
Aș fi concediat-o, însă avea o slujbă cu simbrie
Și treaba și-o făcea fără tăgadă,
În dimineți brumă și ceață aduna, pe soare îl punea în acoladă,
Iar orele amiezii le spulbera cu vânt uscat și rece,
Pe seri le pustia cu înghețat blestem să plece
De-ndată spre nopți a căror amintire tristă n-aveai cum a o-ntrece,
Acum le-aș înmulți cu zece, 
Să mai rămână
Căci sunt cu tine și ani pe veci aș țintui în astă lună."L.

L.192

Auzi cum se zbate ?
Aplecă-ți privirea și las-o pe-a genelor coaste,
Simte a ei patimă,
Lăuntrică perlă a ochilor, o lacrimă
Murdară de resentimente
Cu inima a unei inocente,
Neșlefuită în a ta impresionare,
Când va să curgă doare.
Nu o va face,
În al cochiliei suflet zace
Pân ce de-un alt va fi descoperită,
Nu ștearsă, ci prețuită. L.

L.191

Făcut-ai rău când sufletul mi l-ai lovit,
Răbdat-am infinit
Până-ntr-o zi și-am ripostat.
De ce ? nedumerit ai întrebat.
Pentru că nu la fel ca tine-am vrut,
Însă asemeni ție am putut.
Vă spun acum la toți,
Nu tot ce-ai vrea ar trebui să poți. L.

L.190

"Mă uit la stânga și la dreapta ale mele mâini, 
Le-aștern alături, le deschid , le-nchid în pumni,
Le-ntind să îți invoc chemare,
Le flutur , semn de disperare,
Le mai ridic spre cer 
Când vreau să sper, 
Le-aduc la piept
Să simt căldura unui lucru cert,
Le-nlânțui neclintite în jurul unui trup,
Al meu , apoi le rup
Căci am cu una ca să iau, 
Cu amândouă urmând să dau."L.

L.189

Mă-nvârt în cerc, merg în zig-zag,
Nu știu ce-am de făcut căci îmi lipsește bucată de drum către cel drag,
Am cheltuit cuvinte-n rugi,
Zilele-mi vieții făcute-le-am slugi
Cerșind o mângâiere păcătoasă,
Nu mi-a fost dat și-acum fac calea întoarsă
Pe-același drum
Să ard regretele până la scrum. L.