"Ai obosit să-mi fii în palmă ,
Atâtor linii cu ani sa le treci vamă,
Să-ți fie cald în pumnu-mi strâns în miez de iarnă,
Să simți că zbori când îl deschid spre soare blând de primăvară,
De-atâtea suișuri, hăuri si frânturi,
Să stai la masă cu păsările ce ciugulesc din ea firimituri,
În albia-i până la piele să fii ud,
Când lacrimi se adună în lac de verde crud,
La inimă să mi te pun când dorm,
În visu-mi mare să-ți fiu , tu țărm,
Să nu mă vezi cum mor
Și m-ai rugat ca printre degete spre-altcineva să te strecor. "L.
