L.252

"Am încercat și geruri și toride
În ale zilelor coride
Arenă fiindu-mi viața,
Adversar distanța
Între ce am sperat
Și ce a rezultat,
Ca de la absolut l-acel neant,
Degeaba vrut-am da-mă peste cap
Ce-a fost să fie fost-a dat
Chiar dacă pe-alocuri mi s-a oferit răgaz crezând c-am să înving,
C-am să conving,
Dar pe cine...
Nu mai era nimeni,
Însă am continuat cu încăpățânare,
Căci ce e luptă întotdeauna doare
Pe drumu-mi strâmb
Purtând în gând
C-am să îl mai îndrept
Știind că nu există cert."L.

L.251

"Mi-e iarnă și gândurile-mi sunt viscolite
Într-un vârtej de zile încâlcite
Care doresc a-ncepe-n răsărit,
Da'-s rătăcite-n asfințit,
Iar vorbele-mi rămas-au înghețate-n șoapte,
De stele agățate
Nevăzute
Ce vor cădea  îndeplinind dorințe mute
În primăvara altcuiva
Neștiutor c-am fost cândva."L.

L.250

Nu îmi lăsa loc să-ntorc privirea
Să-ncerc uimirea că iubirea
Există fără tine,
Nu îmi lăsa loc să mă așez pe vine
În colț de vis vetust
Ce-amar de neîmplinire el are gust,
Nu îmi lăsa loc liber între brațe,
Umple-mi distanțe
Între clipiri
Să simți ale inimi-mi izbiri
De viață,
Nu îmi lăsa loc în spate nici în față,
Te-așeză alături
Și mergi la pas cu mine , atât, cât... ne-ar fi același drum și nu în salturi.L.

L.249

Îți văd privirea
Când spune ești prea 
Frumoasă
Când ești furioasă,
Prezentă
Când ești absentă,
Tăioasă ca o sabie înfiptă adânc
Când taci și plângi precum un prunc,
Enervantă
Când îmi repeți ce ai striga cu voce tolerantă,
Blândă ca o adiere
Când țipi și ai putere,
Fiară
Când puiu-ți aperi cu ochi de căprioară,
Vie 
Când râzi de ai comis vreo nepermisă ghidușie,
Simplă
Când ești arogantă,
Provocatoare stând
Când trupu-ți este obosit cu chipu-ți răvășit și păru-ți pe umeri atârnând,
Amantă
Când gesturi faci de sfântă dezarmantă,
Foc când ești doar o scânteie,
Prea femeie . L.

L.248

"Închide ochii și învelește-mi amintirea cu pleoapele,
Să nu adormi c-ai să mă uiți în vis, mai zbate genele
Să nu rămân în frig,
Căci șoaptele-mi vor îngheța de-am să te strig,
Nici să respiri o clipă
Nu ai voie, nu fă risipă
De ce-a rămas din mine,
N-ai să regreți, îți va fi bine
Cu cineva
Ascuns în mintea ta
Părând că nu ești singur,
Dar unic sigur !"L.

L.247

Auzi-le cum se lovesc la mal de gene
Lacrimile oțelite ce-aprind scântei în cremene 
De suflet rămas doar vreascuri stinse,
Privește-le prelinse
Pe obraz, cum sapă înspre tâmple dantelărie,
Pe-ntregu-mi chip biografie,
Învață să-l citești , nu judeca și ia aminte,
Îți spune mai mult decât o mie de cuvinte !L.

L.246

"Când pasu-ți va trece prin trecătoarea dintre zi și noapte
Spre malul certitudinilor atât de nesperate
Lovit cu foame de marea speranțelor deșarte,
Întoarce privirea la amintiri în colț de viață lăsate... 
Mă vei găsi acolo căznindu-mă să duc în spate 
Crucea nebunilor ce este și a mea din fericire, pentru tine din păcate,
Apoi dă-ți singur coate,
Arată-mă cu degetul întregii lumi urlând cât gura-ți poate:
A fost a mea 
Și ea și vina
De-a n-o-nțelege, numai așa
Putea-vei a mă uita !"L.

L.245

"Fă-ți timp și privește odată
O femeie cum se-mbracă,
Putea-vei crede că sculptezi cu ochii o operă de artă !
O face de mică fată
Încercând pantofii mamei inversați întâia dată,
O rochie prea mare pe pat lăsată,
Apoi într-o furtună de culori
În jună vârstă fără răspunsuri doar cu întrebări,
Pe rând venind îndrăgostiri
Urmate, cum e firesc, de despărțiri
Pân' la acel
Și caută un fel
A-i fi pe plac,
Rebel, asemeni rafinat,
Cu lenjerie fină,
O rochie ce-n trenă să-i caute pricină,
Parfum un puf
Să-l ia aprig năduf,
Când lui îi va păși în față
Să vrea a o păstra pentru o viață."L.

L.244

"Știi ce-mi place la tine de când ne-am cunoscut ?
Că n-ai cerut mai mult
Decât să-ți dau am vrut,
Că mi-ai privit cu admirație un trup ce mi se pare slut,
Că dincolo de cuvinte ai auzit cum urlă-mi suflet mut,
Că m-ai certat de am greșit și uneori mi-ai tras în fund un șut
Spre înainte, căci tu erai acolo și cu mult,
Că ai avut timp de pierdut,
Răbdare la fel ca la-nceput
Cu o săracă, în atâte, făcându-mă să simt că-s om avut.
Avându-te pe tine, eu chiar sunt !"L.

L.243

"N-am pus busuioc sub pernă, l-am așezat alături
Să-mi cauți trup printre-ale viselor tăcute pături
Căci nu ești doar într-unul dintr-o noapte,
Ci-n fiecare șapte,
Să-l dezvelești lăsându-l gol în realitate,
Să mi-l trezești cu inima-ți bătând în șoapte,
Să-l iei pe brațe trecând prag peste al tău hotar,
Cu el, de-ai vrea, să-ți fiu și eu în dar."L.

L.242

"Am fost , dar m-ai ratat ca pe o știre
Crezând că am să-ți fiu la fix ca la-ntâlnire,
Am fost la și în treacăt,
Însă-ai clipit și-acum stai țeapăn
Convins c-o să urmez,
Am fost în parantez
Pe care o ignori
Uitând că-n dedesubturi poți găsi comori..."L.

L.241

"Să-mi fii în veac
Pe mine, femeie, să te blestem m-ai implorat
Și am făcut-o-ndat':
De-ar fi să mă ai și să mă lași să-ți fiu păcat,
Să urli după boală
Când vrei a-mi sta în poală,
Să mă vezi oază în deșert,
Să-ngheți, să dai în fiert,
Să nu îmbătrânești, să n-ai uitare, 
Să n-ai cui a cerși-ndurare, 
De vei dori să arzi să n-ai cenușă,
Să nu-ți bată la ușă
Moarte,
Bărbate !"L.

L. 240

"Cui te rogi tu ființă,
Cărui zeu, cărei zeiță, 
Cui îi ceri să aibe căință
C-ai suferit cu prisosință ?
Să te ascunzi, nu poți, sub văl de viață, 
Te cumpără , te vinde precum o precupeață,
Te distruge-n clipă, te fericește,
Îi aparții cât își dorește.
De vrei să o trăiești ia-te cu ea la trântă,
O luptă să-i câștigi, nu un război, să n-ai pe cruce numele Înfrântă !"L.