O femeie cum se-mbracă,
Putea-vei crede că sculptezi cu ochii o operă de artă !
O face de mică fată
Încercând pantofii mamei inversați întâia dată,
O rochie prea mare pe pat lăsată,
Apoi într-o furtună de culori
În jună vârstă fără răspunsuri doar cu întrebări,
Pe rând venind îndrăgostiri
Urmate, cum e firesc, de despărțiri
Pân' la acel
Și caută un fel
A-i fi pe plac,
Rebel, asemeni rafinat,
Cu lenjerie fină,
O rochie ce-n trenă să-i caute pricină,
Parfum un puf
Să-l ia aprig năduf,
Când lui îi va păși în față
Să vrea a o păstra pentru o viață."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu