L.406

"Te-ai sărutat cu macii, cu roșii trandafiri. Îți simt în suflet spini-ți, iar buzele-mi sunt sângerii M-adulmecai de moarte și-mi picurai venin În viața-mi ce nu-i decât un biet suspin, Dar nu conta, fragilă te voiam să mi te frângi sub pleoapă, Erai, în felul tău... o lacrimă-nghețată. Privirea mi-a pășit pe ea crezând că o să țină Uitând că dragostea-ți era o poleială fină Și a crăpat, Te-ai spulberat ! Rogu-te mă iartă, sunt vinovat ! Ca un bărbat."L.