L. 188

"Când vii spre mine nu alerga iubire să-ți iasă inima din piept,
Fă-o șovăitor, încet,
Nu vreau să mori de osteneală,
Căci te doresc a te trăi în fiecare zi și seară,
Să îmi gonească sângele cu tine-n cavalcadă
Trecând pe sub a visului arcadă
Dincolo de noi
Unde unul plus unul e-ntotdeauna unul , niciodată doi.'L.

L.187

O pun mâine, spus-am în șoapta vesperală,
Însă a mea scrisoare nu are cutie poștală,
Destinatar ți-e sufletul,
Expeditor mi-e gândul,
Plic
Nu am lipit,
Ci l-am cusut cu fir de viață,
În el o inima ce-a ei bătaie te răsfață,
Am să mai caut ? mă-ntreb comun,
Nu îmi răspund și adormind amân. L.

L.186

De ce durerea pare un imperiu,

Iar bucuria un derizoriu

Și îți jupoaie sufletul de viu ,

Îi pune pielea în bagaje, te lasă un pustiu ? L.

L.185

"Am strâns bine la gură al sufletului sac
Punând îl el dorință ca pe-un leac,
În cârcă l-am suit cu amândouă mâinile de mă apleacă,
Lacrimile-mi seacă,
Am grijă să nu cadă căci pe alocuri este peticit și-i roasă 
Pânza groasă
De-ai dinților dureri,
Subțiată de-ale vânturilor speri,
Neobosită o duc în van poate,
Dar viața asta nu-mi socoate,
Ci doar cât,
Pân' la atât."L. 

L.184

"Am să te uit impus,
Un exercițiu la care țin morțiș să iau un zece plus !
Cum ? Te-nlocuiesc în gând cu un gândac ce nu provoacă milă,
Poate doar silă,
Cu picior de suflet în trecut te voi strivi
Cât aș clipi .
Nu-ți vine-a crede ?
Stai și vede !"L.

L.183

"Viața mea e-un semn de carte,
De te întrebi, nu e a ta, nu ai luat parte
La cuvintele-i prescrise-n fapte,
Sărută pagină după pagină lăsând în spate
Zori nedoriți ai nopților râvnite-n realitate
Când iubirea fost-a ridicată la rang de bellearte,
Iar continuarea-n vis până ce moartea ne desparte."L.

L.182

"Că fac ce crezi ?
Deschid o clipă ochii, nu pe cei verzi,
Aceia fost-au pentru cel adevărat
Ce în privirile-mi a eșuat
În lacrimi înecat,
Nu a știut a înota în râsu-mi,
Nici barcă a vâsli spre sufletu-mi...
Să văd cine-a-ndrăznit să-mi bată-n pleoape
În plină zi , nu-n goală noapte,
E-n ultimul hal de prezentabil
Dorind a fi impresionabil.
Hmm...mă-ntorc la el cu spate,
Îi închid la loc lăsându-l ca pe-un vreodată poate."L.

L.181

"Am obosit să mă ții în brațe,
Să-ți fiu marionetă fără ațe,
Să nu mă lași să zbor
Și-am preferat să mor."L.

L.180

"Te invit să facem un pas în doi
Prin al dragostei noroi,
Poți refuza vrând a rămâne fără pată
De crezi că e curată,
Însă îți spun că e murdară,
Pe umerii sufletului o povară
Ce te afundă adânc
Dorind să fugi mâncând uscat pământ,
Te ține-n loc punându-ți piedică
Și inutil te uiți la ea cu ochi de predică
Când îți aruncă în urechi un râs de păcătoasă,
Brațul oferă, nu te lasă,
Tu îl accepți sperând-o sigură izbândă,
Te-nșeli, îmbrățișarea-i ți-e osândă,
Lihnită inima îți devorează
În timp ce mintea-n piruete îți dansează.
Accepți această provocare
Unde găsești pe drum o fericire, dar și doare ?'L.

L.179

"Am petrecut o viață cu pas mărunt,
Ce-a fost important la mine pentru ceilalți părut-a amănunt,
Făcut-au salturi unii aterizând cu bine, alții nu,
Din ei făcând parte și tu.
Tu care ?
Tu cel ce pui pe locul doi pe oricare.
Nu aș dori a-ți sta la braț de te ajung din urmă,
Nu facem parte din aceeași turmă,
În a mea fiind doar rătăcite , neînțelese,
În a ta persoane plictisite, reculese.
Să am regret că pentr-o clipă ne-am intersectat ?
Ar fi păcat...
Tu nu ai observat
Un amănunt cu pas mărunt ce sufletul ți-ar fi făcut bogat."L.

L.178

Nu sădi speranță-n amintiri căci e teren arid,
Te-mbie că e cald, e gratis , dar e perfid,
Îți prinde rădăcină și te usucă-ncet,
Te-nșeli dac-ai să crezi, spre viitor, c-ai luat bilet. L.

L.177

"Degeaba-mi încrețești fruntea semn de-ntrebare
Și-mi pui în ochi mirare,
De-aș crede că este o scăpare
Aș cere o voce oarecare,
Răspuns aș da, iar restul poate ar veni,
Dar gândurile-mi aceleași se mână unele pe altele în fiecare zi
Nu pentru-a mă lăsa în urmă ci pentru a reveni neîncrezătoare,
Îmi înțelege, te rog, acum, muțenie ce doare."L.

L.176

"Cum scârție trecutul când își deschide ușa în prezent
Și unse balamale îi sunt cu lacrimi consecvent,
O bate vântul din oftat să nu șadă o clipă,
Tăcerea dintre suspine e bocită,
De îi agăți în clanță zâmbete uiți a le lua-napoi,
De sine , de ei , de voi,
Te simți ușor crezând că poți să zbori,
Plutești cu capul în senin și nu în nori.
Te uită-n buzunar de suflet ,
Vezi ce găsești, o lacrimă sau zâmbet !"L.

L.175

"Mă strigi, mă fac că nu te-aud,
De-acum am suflet surd,
Eu tac să te-ntrerup
Privindu-ți chipul rămas lud
Și genele plecate cum îți asudă,
M-arăți cu degetul că-s crudă,
Posibil, dar e de-ajuns,
Ce-am fost, ce sunt nu ți-am ascuns,
Pășesc încotro văd cu eul nud
În sinea mea spunând
Un nu 
La ce ai fost, ești și vei fi tu."L.

L.174

"Nu mă reduce la tăcere 
S-auzi în dinți scrâșnind durere,
Nu-mi stinge privire
A sufletului citire,
Nu mă lăsa o umbră
A viselor tenebră sumbră,
Nu-mi opri lume în loc,
Totu-i real de n-ai aflat, nu e un joc,
Nu-mi lăsa gol în palmă să-l strâng în pumn !
Câte cicatrici adânci dorești s-adun ?
Te rog strigă piua,
Mai dă și tu din când în când nu doar lua !"L.

L.173

"Îți simt revolta când spui că e o nedreptate
Cum viața nu îți e jucată în episoade numai de tine preferate,
Deșerți cuvinte vehemente
Crezându-le perfecte argumente
Ideii că ai fi regizor, scenarist,
Fără cusur artist .
Dar scriitor al cărții pentru serial ?
Îngâni un da...și-atunci de ce dorești a o trăi banal ?"L.

L.172

"De-ar mai avea acum iz de odinioară
Poate-aș ieși pe-afară
Să urmăresc cum umbra-mi te caută neîncetat
În toiul orelor pe înserat,
În grațiată zi de nepăsare să te slujesc,
Cu dragostea-mi să te jignesc,
Dar viața-ți linie continuă pretinde.
Ce reguli să încalc s-o traversez și unde
Căci trecere de pietoni nu e,
Nici colțuri de răscruce 
Știind că sentimentele ți-ai camuflat,
În ale inimii tranșee sufletul ți-ai sigilat ?"L.