"Cum scârție trecutul când își deschide ușa în prezent
Și unse balamale îi sunt cu lacrimi consecvent,
O bate vântul din oftat să nu șadă o clipă,
Tăcerea dintre suspine e bocită,
De îi agăți în clanță zâmbete uiți a le lua-napoi,
De sine , de ei , de voi,
Te simți ușor crezând că poți să zbori,
Plutești cu capul în senin și nu în nori.
Te uită-n buzunar de suflet ,
Vezi ce găsești, o lacrimă sau zâmbet !"L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu