L.175

"Mă strigi, mă fac că nu te-aud,
De-acum am suflet surd,
Eu tac să te-ntrerup
Privindu-ți chipul rămas lud
Și genele plecate cum îți asudă,
M-arăți cu degetul că-s crudă,
Posibil, dar e de-ajuns,
Ce-am fost, ce sunt nu ți-am ascuns,
Pășesc încotro văd cu eul nud
În sinea mea spunând
Un nu 
La ce ai fost, ești și vei fi tu."L.