"Am strâns bine la gură al sufletului sac
Punând îl el dorință ca pe-un leac,
În cârcă l-am suit cu amândouă mâinile de mă apleacă,
Lacrimile-mi seacă,
Am grijă să nu cadă căci pe alocuri este peticit și-i roasă
Pânza groasă
De-ai dinților dureri,
Subțiată de-ale vânturilor speri,
Neobosită o duc în van poate,
Dar viața asta nu-mi socoate,
Ci doar cât,
Pân' la atât."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu