L.401

"Iubire, corabie beată,

Rămas-ai fără vâslași, iar scufundarea ți-e înceată,

Fără busolă plecat-ai pe-al vieții ocean

Nesocotind că-ntr-un senin putea-va clocoti un uragan,

Mândră de a ta pânză și-al ei catarg,,

Te-ai despuiat de ancoră în larg

Crezându-te zeiță

Și-acum nu te primește niciun mal să-ți fie temniță.

Exil ! strigat-au toate într-un glas,

Nu vezi ce ai făcut , cum am rămas?

Doar stinse faruri

Acolo unde fericirea purta cândva cununa ta de lauri.

Să zaci în cel mai negru dor,

Smolită fie-ți dorința de-a mai avea vreun muritor,

Să strângi pe veci în brațele-ți abis,

Blestemu-ți fie să nu-i apari în niciun vis !"L.

L.400

"M-am îmbibat cu tăcere,

Dacă m-ai strânge simți-vei cum scurgerea timpului mă piere,

Dar nu va fi să fie, îmi ești așa departe,

Străin de ale mele toate...

Tânjesc după-un suspin , însă mi-ar fi fatal,

Ai sufletul atât de hibernal,

Clopotul de-ar lăcrima, l-ai face sloi,

După o dragoste ce e un biet strigoi

Fără țărână,

Fără plină lună,

Pradă a lupilor haite,

A corbilor raite,

Decât să îl slobod mai bine îl înec în amintire,

Nu vreau să fie o mărturisire."L.

L.399

"Deși în suflet-ți sclipesc nestemate La izvoarele lui îmi rămân buze uscate Și n-am știut că poți să te îneci În pietre atât de seci ." L.

L.398

Sădi-voi alături vis neîmplinit, Cerul de curcubeu schilodit În cârja-i de stele să vină Cu lacrimi-n șuvoaie să-i ude rădăcină, Nori negrii umbră să-i țină Pân' ce i-o putrezi și amintirea, Iară un altul locul îi va lua c-așa-i menirea.

L.397

Plugar în deșert Uitat-ai că speranța e numai incert? Vrei holdă bogată de iubire, Dar buruienile o sufocă cu-amăgire, Mai bine înjunghie apusul și sângeriu îl fă Să afle zările că pe altarul ei nu mai e loc de-o altă jertfă.

L.396

"Pe al meu chip odihna și-au găsit-o munți, Vulcanii stinși ochii îmi sunt, iar lacrimi de cenușă făcut-au punți Între secata-mi gură de-al tău sărut Și inima ce-mi toacă dor în mânăstirea sufletului frânt. "L.

L.395

"Ce-ncercănată este luna, o ține trează soarele întreaga noapte, Pare-a-o iubi, însă o dezvelește când pe sfert , ori toată, când pe jumătate, Iar cu a zorilor complicitate O-ntoarce lumii pe cealaltă parte ."L.

L.394

Ce-ar fi un soare fără nori , Biată răscruce ciungă de cărări Unde nici vânt n-ar ști ajunge Deșertul să-i alunge. Oh, ce raze , ce miracol, ce putere ! Fără de umbre, însă, toate-s austere, Senin cu buze fripte De ruga, odihnă să-și găsească în ale sufletului cripte.L.

L.393

"Din neatenție mi-am agățat sufletul într-o rază de soare, Probabil că-i eram datoare, C-un nor l-am peticit Căci doar atât, prin buzunare, am mai găsit."L.

L. 392

"C-ai ridicat o mână , previzibil,
Că nu ai dat o palmă, ci ai mângâiat, imprevizibil,
Că gura ai deschis, previzibil,
Dar n-ai urlat , imprevizibil,
Că n-ai știut ce vrei, previzibil,
Că ai aflat, imprevizibil,
Că ai plecat, previzibil,
C-am să te-aștept, imprevizibil." L.

L.391

"Două priviri, una pe furiș cealaltă prelungă Le-ai împletit lăsandu-le să lunece spre partea-mi stangă, S-a rușinat Și pentr-o clipă, inima, mi-a stat, Dar mintea pus-o imediat pe fugă Să nu se molipsească cu-a dragostei răpciugă."

L.390

"M-am îmbolnăvit de toamnă. obraji-mi rumeni au pălit, Mă doare-un umăr desfrunzit. Mă înghiontește un nor ce-mi stă sub pleoapă,
Iar inima îmi bate de parcă ar fi șchioapă." L

L.389

"La temelia câtimii de eternitate

Îți ceri dreptate

Privind spre tot ce nu va fi cu zâmbet subțiat și adâncit,

Trăirea-ți este circumstanță când clipa-ți sugerează timpul trecător și irosit,

Vrei viitoru-ți zid înalt spre cer ?...închide ochii și-ntinde degete să pipăi margini altor lumi chiar dacă îți vor sângera,

Delicată precum iluzia, atingerea-mi, ți le va vindeca,

Dar nu uita

Că doar ce trece este și nu vei auzi decât de îngerii ce vor cădea ."L.

L.388

"Hai să luăm prânzu-mpreună, să împărțim ziua în două,
În farfuria-mi zori cu rouă
Pe care calcă visele-mi amestecate
De peste-o noapte,
Noroc din zațul de cafea ce mi-e ghicit la drum
Și hohote ce știu că nu va fi oricum,
La tine ore de tihnă în umbra verii,
Un ceai de ora cinci adus cu pași înceți ce scârție podeaua încăperii,
Zboru-ți către-un alt apus,
Un gând mereu rămas nespus
Și cere-i chelnerului nota de plată,
Vom achita cu timp, pierdut ori câștigat, rămâne să aflăm vreodată..."L.

L.387

"Ai obosit să-mi fii în palmă ,
Atâtor linii cu ani sa le treci vamă, 
Să-ți fie cald în pumnu-mi strâns în miez de iarnă,
Să simți că zbori când îl deschid spre soare blând de primăvară,
De-atâtea suișuri, hăuri si frânturi,
Să stai la masă cu păsările ce ciugulesc din ea firimituri,
În albia-i până la piele să fii ud,
Când lacrimi se adună în lac de verde crud,
La inimă să mi te pun când dorm,
În visu-mi mare să-ți fiu , tu țărm,
Să nu mă vezi cum mor
Și m-ai rugat ca printre degete spre-altcineva să te strecor. "L.

L.386

"Oricât ați vrea , n-aveți voi teii mei ce de miros s-au despuiat
Lăsându-mi gândul pân' la anul îmbrăcat,
Nici miezul meu de vară ce-i plămădit din galben aurit, verde uscat și roșu aprins
Când stelele-mi renasc în timp ce altora de mult s-a stins,
Nici urmele din cer ce scurse-mi sunt în ploi
Să-mi amintesc râzând cum e-n noroi,
Nici vorbe-mi dulci la braț cu vântul,
Risipă facă ,de ele, cât s-o-nvârti pământul,
Oricât ați vrea
Nu ați putea ."L.

L.385

"Ce mai strângi în a pumnilor beznă,
Nu știi că până la sfârșit de la geneză
Au fost doar clipe când i-ai bătut în piept, în mese, i-ai arătat cuiva,
Dar trădătoare palme, la drum de zi , lăsa-te-au a merge pe-o linie a vieții ca o nuia ?"L.

L.384

"De te-ai îmbujora închipuire , uneori, aș crede că îți pasă

Când realitate eu te fac , iară ceilalți picioare-și dau pe sub o masă

La care ai sperat c-avem un loc și noi...

Cum ai putut a crede că unde nu încape-un singur putea-va să s-așeze doi ?"L.

L.383

"Șoptit-au buzele-mi: "Am făcut pace cu lumea,
Chiar dacă-o linie ne desparte , rămânem una
Unite-n colțuri de tăcere.", voit-am să răspund,
Dar înțeles-am că nu există cale-ntoarsă cuvântului rostit către-al său gând."L.

L.382

"Mă cheamă vara sub fustele ei cu foșnet uscat

La umbră să-i stau cu pulpa-i sub cap,

Genunchiu-i miroase a piersici și pântecu' a copt,

Dar încă nu pot,

Mi-e verdele crud,

Sărutu-mi e mugure nud,

Mi-e timp să-nflorească iubire

Pe-alee-mi înserată privire,

Noaptea, mi-e gazdă laleaua în al ei dormitor,

În rouă trupu-mi sclipește de fraged amor,

Firul ierbii : "Rămâi ...", îmi șoptește, "Ți-e bine !

Nu toți trandafirii verii sunt rubine ..."L.

L.381

"Ți-aduci aminte iarnă cum m-ai primit la sânul tău

Când mi-a fost greu ?

Eu n-am uitat.

Viscol era al meu oftat

Și-ai viscolit și tu cu mine-odată,

Cernut-ai peste trupu-mi nea să cred c-aș fi imaculată,

Să sper că aș avea pereche ai ridicat om de zăpadă,

Nopți ai înseninat ca stele-n palme să îmi cadă

Știind că o să mi se-ndeplinească o primăvară... te-ai sacrificat.

Cum aș putea să uit vreodat' ?"L.

L.380

"La pieptu-ți cămașa nopții încheiat-am cu muguri de zăpadă,
Plesnească-n flori de gheață ce-n somnul lin să-ți cadă,
Nămeți oprească curgătoare-ți vise înspre zori de primăvară,
Viscol să-mprăștie parfum de scorțișoară,
În brațele-mi să te îmbie a rămâne un timp...de fericire
Chiar dacă știu că nu-ți voi fi o amintire."L.

L.379

"La hotarul sufletului am îngropat regrete, Iubirea ce o dai pomană doar lor le ține de foame ori de sete, Pelerinajul ce-l făcui îți e făr' de folos La ce crezut-ai sfânt... îl poartă-un păcătos."L.