duminică, 26 martie 2017

L.382

"Mă cheamă vara sub fustele ei cu foșnet uscat
La umbră să-i stau cu pulpa-i sub cap,
Genunchiu-i miroase a piersici și pântecu' a copt,
Dar încă nu pot,
Mi-e verdele crud,
Sărutu-mi e mugure nud,
Mi-e timp să-nflorească iubire
Pe-alee-mi înserată privire,
Noaptea, mi-e gazdă laleaua în al ei dormitor,
În rouă trupu-mi sclipește de fraged amor,
Firul ierbii : "Rămâi ...", îmi șoptește, "Ți-e bine !
Nu toți trandafirii verii sunt rubine ..."L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu