L.239

"Te țin în palme , am numai două,
Mă iartă că printre degetele-mi ninge , mai bate vânt , mai plouă,
M-am dezbrăcat până la suflet să îți fiu viață,
Să îți topesc de pe obraz lacrimi de gheață,
Însă nu pot a-ți fi mereu 
Eu, 

Iar pentru mine nu  
Tu,
Că n-am să te mai pot a ține și n-ai să-mi stai mă iartă,
Nu avem vină, avem soartă."L. 

L. 238

" Pe deal de gleznă tu mi-ai sădit o sărutare,
În spate-mi de genunchi șoptit-ai ce te doare
Și te-a târât pe-a coapsei coastă
S-ajungi între a șoldurilor vale-mi castă,
Trecui de ea spre sâni pietroși , să îi frămânți , să-i faci nisip
Uitându-te spre al meu chip
Ce răsărea și apunea la gând
Că ai venit, dar... te va vedea plecând."L.

L.237

"Te-ai înălbit pe dinafară,
Dar înăuntru-ți sună a negrului fanfară,
Pui mâna streașină la ochi să vezi în zare
Un viitor ce-ntârzie, nu mai apare,
Ți-e frig în suflet deși pe trup îți șade soare
Și nu-nțelegi sub niciun formă de ce oare
Când tu, pe ale tale picioare, vrei să fii sigur,
Însă la vale aluneci atât de singur..."L.

L.

"A mai trecut un an , să v-amintiți,
Scriu acestea profitând că dormiți
În versuri deși mă simt o proză.
M-am răzgândit, să pun o poză ?
De data aceasta nu, să mă scuzați căci sunt Amestecată
Și-am să vă povestesc ceva de astă dată:
Am cunoscut un Om, pe care îl respect și care a dus un plus în viața mea, ce spunea că a fost și este un împătimit al psihologiei umane. Studiase mult această latură și adora să intre în sufletele oamenilor, uneori brutal, să îi desfacă foiță cu foiță ajungând la chintesență, iar de multe ori sfârșea prin a fi insultat. Dar a continuat, se simțea invincibil, până într-o zi când cineva l-a doborât, l-a dat jos din vârful piramidei . Cum , cu ce ? Cu sinceritate. Acea persoană a fost atât de sinceră încât nu a mai avut ce dezgoli. Sufletul îi era nud deja. Și cum privești un nud ? Dar cine sau câți vor sinceritatea, câți putem fi, câți ne-o putem asuma, câți suportă așa zis-ul oprobiu al publicului de parcă am fi toți actori și de ce ne pasă atât de mult dacă a fi sincer poate fi să fii bun sau să fie bine, să fii liber ? Apropos, Omul era director, acum e artist...
Închei urându-vă: La mulți ani asumați ! 
Mă înclin."L.

L.236

"Ce mă fac cu tine, căci ai dat lumea peste cap,
Ai râs frigului sireap,
Ai albăstrit cer cu senin,
Din soare făcut-ai șal
Să te-nfășoare virginal
Și ai născut o nouă zi în ceastă lună
Ce prelungește an , să știi că nu-i a bună ?
Mă gândesc mâine, acum voi spune: Noapte bună !"L.

L.235

"M-am ascuns după un colț de zi
Să văd cum ningi iubite și
Cum vântu-ți spulberă pașii spre mine, să îi adun,
În suflet să mi-i pun,
Să fim doar unul și nu doi
Căci loc nu este între noi,
S-avem unică umbră și contur,
Să înghețăm, să ne topim când ne iubim asemeni unui țurțur."L.

L.234 Marius Sminchise

"Eram mai tânăr decât tine
Cu o secundă,
Cu un vers
În noaptea când m-am înfruptat din tine
Și m-ai cerut
Și m-ai ales...
Azi, când mă gândesc la noi
Și suntem doar o amintire,
Rămânem umbra unui sens
De o secundă,
De un vers." Marius Sminchise

"Șhh... nu o trezi cu tainice regrete,
Nu o lăsa să-și zbată gene alegrete,
Lasă să-i fie somnul lin,
Visul calin,
În el și tu pentr-o secundă
Când dragostea-ți nebună o inundă,
Nu da la tot un sens
În vostru univers !" L.

L.233

"Hai, mai spune o dată cobe ce ești,
Pentru mine adevărat , pentru tine povești,
Să te iubesc, că mă iubești,
Descântă-mă de jale, bine mă fă cu leacuri băbești !
Nu vezi c-asud ?
Vreau să te-aud !
Întredeschide un fals cuvânt,
Să-l iau , să îl frământ,
Să îl prefac în jurământ
Pe-al tău mormânt,
Să te întorci în el căci nu-l vei ști,
Iar eu să te privesc în fiecare zi 
Până-n acea când lângă tine voi veni !"L.

L.232

" Fii drăguț,
Împodobește-mă ca pe-un brăduț,
În ochi aprinde-mi stele,
Pe umeri așterne-mi mângâiere,
Pe sâni doresc a ta suflare,
Pe șolduri dorința-ți de abandonare,
Flămândele-ți priviri pe coapse,
La picioare buzele-ți de patimă arse
Ce aștern cadouri sărutări,
Gânduri ascunse, frământări,
Le udă cu lacrima-ți să prindă rădăcină,
Să-ți nu fiu pentru o noapte doar, ci pentru ani ce vor să vină,
Deasupra-mi inima-ți ce bate al iubirii ritm divin
Și-acum ascultă-mi șoapta ce spune: S-a încheiat ce-a fost al nostru chin !"L.

L.231 Marius Sminchise

"Nu mi spune că-i ochiul tău,
Că-L arăți lumii întregi 
Ca pe un trofeu 
Că L-ai scos la vânzare 
După o altă încercare 
După o altă uitare
După o altă chemare,
Nu-mi spune că-i ochiul tău
Nu mai face parte din tine,
Toți știu,
Ca ochiul tău îmi aparține !" Marius Sminchise

" eL poate că da, dar eu ?
Rămas-am izolată în al vieții-mi separeu
De dragoste înfometată
Când m-ai făcut uitată
Fugind spre-nainte cu una-mi din priviri,
Lăsând-o pe cealaltă să-ți plângă amintiri,
Să vadă pe oricare, pe tine nicicum !
Iară acum 
Pretinzi să nu mai pot
Și să iei tot ?
Nu ți-L mai dau, îmi aparține acesta ,
Am să mă satur să te văd dezamăgit și am să-mi fac siesta."L.

L.230

"Aș vrea să-ți fiu dulce și fiere,
Alin și durere,
Lacăt și cheie,
Ție muritor o zeie,
Ghinion și noroc,
Al tău început și împlinire de soroc,
Nicicum un lucru banal
Ci-a ta Madame Fatale."L.

L.229

"Lasă mărturie c-ai existat nu dorința cuiva
De-a te uita ,
Ci-un zâmbet 
Ce-ar răsări, când vrea sau nu s-așteaptă, aceluia în suflet ."L.

L.228

"M-ai întrebat:"Câți ani îmi dai ?"
Ți-aș da încă o mie peste câți ai
Să nu mănânci și să nu bei decât pe mine,
În văzul lumii, dezbrăcată, inima s-o porți fără rușine,
Să strigi în gura mare 
Că suflet nu te doare,
Să mă iubești în serios și desuet,
Să-ți fiu complet."L.

L.227

"Nu-mi știi nume și m-ai numit A ta dorință,
Când m-ai privit uitat-ai de smerință,
Nu ai cerut îngăduință
De-a-nfăptui o ingerință,
Ai ignorat un ultim dram de conștiință
Vrându-mă acum și-n neființă."L.

L.226

"Destin tu arhitect de vieți
Nu poți să-ndrepți orice pereți,
Nici în picioare să îi ții forțat
Peticind pe ici , pe colo crăpături ce-au sângerat. "L.

L.225

"Mi-e frig și adunat-am vreascuri de iubire,
Le-am dat foc , iar fumul miroase a tine,
Nu mă feresc , îl las să mă înece,
Revăd totul numărând până la zece,
Mă prăbușesc în suflet
Lăsând să-mi iasă din piept al disperării muget."L.

L.224

"Alunecă-ți gând pe pleoape-mi, le lasă-n jos,
Prelinge-ți sărut anevoios
De pe obraz pe ale mele buze
Spre suflet călăuze,
Strecoară mângâieri ce ar vorbi , dar tac
Să-nvie dorințe amorțite care zac,
Încercuiește-mi mijloc cu-al mâinilor ecuator,
Lipește-ți tâmpla de-al meu pântec ce vibrează dor,
Oferă-mi un răgaz
Să-mi savurez extaz
Și te sfârșește în al meu cuprins
Odat' cu flacăra imaginației ce ți s-a stins."L.

L.223

"Mă poartă cicatrice în călcâi
De nu-mi rămâi,
Când drept pășești
Să simți cum mă stivești,
Să-ți ard de cazi într-un păcat
Și m-ai uitat
Dorind să mă ascunzi într-un pantof
Cu al meu of,
Știind c-am fost
Iubirii tale adăpost,
Dar în ruină l-ai lăsat,
Iar sufletul pe veci îți este șchiopătat !"L.

L.222

"M-am așezat așezat la masa proprie-mi vieți să trag o beție,
Îmi toarnă ce vrea, cum știe,
Amar,
Pahar după pahar,
Un strop de bucurie
Să-mi dea avânt spre nu se știe,
Sticla cu fericire i s-a terminat
Degeaba cer și-am gât uscat,
Nota de plată îmi face grăbită
Să nu-i rămân datoare când e sfârșită,
O rog a îi plăti în rate căci mi-s săracă,
Refuză , ba chiar îmi toarnă-n ușă un pelin să mă trezesc ca niciodată.
Aș vinde dintr-ale mele,
Nimeni nu cumpără, sunt grele...
Dorește cineva un troc ?
Dau ghinionul pe noroc."L.

L.221

"Dac-ai putea, viața, ți-ai da la editat,
Din ce e lung să faci un lat,
La ce-i necaz să faci un crop,
Peste ce iese-n evidență un blur ca de miop,
S-alini asperități cu o reducere de zgomot,
De-ai vrea să înțelegi să pui o claritate-n tot,
S-adaugi culoare și pe cine îți dorești,
Ce nu-ți convine să dispară ca-n povești
Și toate doar c-un click ?
Mai fi-vei tu , o clonă sau nimic ?"L.

L.220

"E noapte în a vieții cazarmă,
Aud cum sună a sorții alarmă
Și sar în picioare să-mi iau veston,
Cu-a sufletului baionetă s-aplic al legii talion
Crezând că ea ar fi dușman egal să pot purta război,
Să pun a pulberii tristețe în butoi,
Fitil
Să fie crud destin,
Să îl aprind cu dragoste , să explodeze-n fericire,
Iar tot ce-i rău să își găsească nimicire,
Deși doar una să par un regiment,
În moarte dintr-un soldat să avansez la grad oniric de locotenent
Pe care, cu o clipire, unul sau doi l-ar saluta 
Crezând că pentru ei lăsat-am în urmă și altceva."L.

L.219

"Te-am așteptat să-mi vii ca un nor promis seninului.
Mare nisipului,
Un fir de ață acului,
Pași mersului,
Lumină întunericului
Căutându-te cu ochi-mi uscați în linia orizontului,
Vândut-am suflet timpului crezând că mi te dă la schimb,
Nu a făcut-o și-acum îl poartă ca un nimb,
Rămas-am numai zdrențe dintr-un trup,
Nu am putere să mai lupt,
Te las oricui,
Rămân a nimănui."L.

L.218

"M-am cizelat în refuz,
O fac cu artă încât rămâne confuz,
Demascat
Și se grăbește să repare ce nici n-a încercat,
În spate se retrage împăcat
De parcă a câștigat,
Zâmbesc cu mină îngăduitoare,
Îl las în noapte să creadă că e soare,
Dar am plecat.
De te întrebi cine ar fi, înseamnă că nu știi cum tu de mine fost-ai refuzat..."L.eamnă că nu știi cum tu de mine fost-ai refuzat..."L.

L.217

"Adu-mi un pahar cu jale, nu plin, pe jumătate vărsat,
Să-l dau pe gât dintr-o dat',
Să-l zdrobesc de pământ, în mii să îl sparg,
Cioburi să-i calc , piciorul să-l trag,
În urmă să-mi vină a fericirii bocitoare,
Să tânguie ea ce mă doare,
Căci eu voi fi plecat
Cu sufletul treaz de-atâta amar îmbătat !"L.

L.216

"I-ai spus visului cum îl visezi ?
Zicându-i nu îți trădezi
Acel ceva
De care-ți legi impresia
Cum că trăiești 
În realitate crezând în povești..."L.

L.215

"Dă-mi pasul tău
Să nu mi-l rătăcesc pe eu,
Să simt pietrișul în călcâiu-ți,
Cu sărutarea-mi să ți-l mângâi, atâta mers ajungă-ți,
Mă lasă să ți-l cânt în vers,
Să știe lumea toată cum mi-ai deschis un univers
Mie străin odată
Și-acum nu mai am nume de abandonată !"L.

L.214

"Mi-ai dat sentință cu executare grabnică,
Drept de recurs să n-am, să-ți fiu mai darnică,
În permanență nouă
Și dis-de-dimineață să mă-mbăiez în rouă,
Pe vârful buzelor s-aduc șoptit
Amor ce-a răsărit,
Să ți-l aștern înfiorată pe obraz,
Să-ți simt extaz,
L-amiază să îți ard, cenușă să mă fac
De doru-ți fără leac,
Să îți renasc pe seară,
În noapte să mă modelezi ca pe o ceară
Tăcută, caldă, dornică,
Să te înșel c-aș fi a ta, eternă nestatornică."L.

L.213

"Vai ș-amar 
Când viața-ți e numai dijmar
Și nu pentru a zecea parte,
Ci pentru tot și toate,
Când sufletul ai vrea să-ți tragi,
Să fii pentru o clipă animal, să ragi,
Dar nu o faci,
Doar taci,
Muțenia fiindu-ți legământ,
Potecă către odihnitor mormânt !"L.

L.212

"Îmi place să trăiesc printre ce e defect,
Așa, condiția-mi de acaret
Își face folosință
Pentru oricare s-ar găsi ființă
Ce-ar vrea a mă lua, 
A mă lăsa,
A mă uita
Ori poate a se completa
La dat moment
Nu ca subiect, ci atribut , la verb un complement."L.

L.211

"Nu știu cine-a băgat
La spălat
Această zi, pe cea de ieri,
Privești aici, spre nicăieri
Și vezi cum norii scurg doar gri
Din ce au au fost cândva albaștri,
Căderea lui n-are ecou,
E mut ca un cavou,
Iar noi
Pășim cu sufletele prin noroi,
Cu inimile-ncovoiate
Sperând, că cine a făcut-o, ne va albi de tot ce am avut păcate."L.

L.210

" Ai îmbătrânit toamnă, ai nori zbârciți,
Copacii lăsat-ai dezveliți,
Bătuți de vânt ploios și zgribuliți,
Îți cauți disperată acoliți
Ce ai făcut să-ți laude...
Îți spun că nu se cade,
Mai bine te retrage și lasă loc
Pe ceea tinerică și subțirică la mijloc,
Atât de albă !
Dă-i voie pe ale noastre suflete le facă nadă,
Să prindă alt sfârșit de an,
Apoi într-o clipită să îl schimbe cu un altul precum un magician
Lăsându-ne a crede că va fi mai bun,
La tot ce-i rău imun."L.

L.209

"Parcă lipsește ceva,
Mă uit în stânga și în dreapta,
Mă răsucesc,
Tot nu găsesc,
Încerc 
Mâna prin păr să-mi trec,
Nu pot.
Așa ceva cum să socot ?
Nu e nimic,
Poate c-am obosit...
Uite un scaun, m-așez și totuși nu e ocupat .
Nu e ciudat ?
De fapt toate-s la locul lor,
Complet decor.
Să fi greșit eu piesa în care am crezut că am jucat 
Sau stagiunea doar pentru mine s-a-ncheiat ?"L.

L. 208

"Stinge, te rog, a soarelui veioză
Și te strecoară, lângă mine, pe-a cerului dormeză
Unde moi perne îs umplute doar cu nori , dar trecători,
Iar pătura-i țesută cu fiori,
Cu gând suav sufletul îți voi legăna,
Privirea-ți către mine ți-o voi înstela,
Mă voi îngrijora pentru-ale tale vise,
Gonind cu mângâiere ale coșmarurilor abise,
Nu-ți fie teamă, nu vei cădea,
Voi înnoda a mea inimă cu-a ta."L.

L.207

"Mi-am prins degetele la poarta serii și mi-s blocată
Între o noapte ce-aș vrea să fie și-o zi ce-a fost odată,
Vrut-am gardul să-l sar, am fost neputincioasă,
Am renunțat spunându-i sinelui să fiu cuviincioasă...
M-așteaptă timpul să fac ceva.
Ce aș putea ?
Să îndrăznesc prea mult,
Degete să-mi smulg,
Să fiu completă făr' de-o bucată,
Să sparg apoi în mii această poartă
Sau să mai stau un pic
Sperând că de pierdut nu aș avea nimic ?"L.

L.206

"Mă tot întreb , e amnezie ?
Mi-e teamă să nu fac vreo erezie,
Nu te mai recunosc deși îmi stai în față,
Mă mut în stânga, mai la dreapta, te înconjor, caut adânc în ochi-ți , dar văd doar suprafață,
Încerc să te compun din amintiri mai vechi,
Mi-erai alături ferice pentru-ntreagă viață, acum stai ca pe ace ca la priveghi,
Ai fruntea încruntată
Și gura încleștată,
Prin pori respiri plictis,
Iar gesturile-ți trădează compromis
De-a mai tărăgăna 
Ce e sfârșit deja.
De ce 
Lăsat-ai iubirea ca să sece ?
Nu îmi răspunzi, am înțeles, însă te rog ceva:
De nu mai poți, spune, odată, gata !"L.

L.205

"Hai, nu vii ?
De ce privirea-ți caută-n pustii
Trecând prin mine ?
Nu îți mai plac iubire, cin' te aține ?
Te uită, obrajii i-am pudrat cu praf de stele,
Mi-am rimelat cu noapte gene,
Pe buze pus-am roșu de apus,
Iar ale lui văpăi în păru-mi le-am răpus,
În ochi îmi strălucește roua dimineții,
Și trup mi-am îmbrăcat cu valurile ceții,
Te-adii cu răsuflare de speranță, 
Nu mă considera o aberanță,
Nu mă lăsa de suflet văduvă,
Căci știi, de vei pleca, îmi vei rămâne-n sânge și în măduvă."L.

L.204

"O aventură perfectă cine n-ar vrea ?
Să îmi răspundeți după aceea, ar fi așa:
Pe-un caldarâm să se-ntâlnească două vârfuri de pantof,
Privirea s-o ridici , să nu zici of,
De fapt nimic,
Să îi prinzi mâna de la-nceput puternic,
Să i te-alături potrivindu-ți pas,
Să uiți de ceas
Drum să vă ducă-n loc predestinat
Unde rutina n-ajuns, iar un bordei pare palat,
Să vă sufoce nerăbdarea,
Să vă absoarbeți unui celuilalt suflarea,
Să-nchideți cerc îmbrățișați,
În unică ființă să vă scufundați,
Să fiți, să nu mai existați,
Să credeți că n-ați fi vinovați
Și să plecați, pe rând
Purtându-vă de-atunci încolo numai în gând
Ca amintire vie
Ce viața voastră a răvășit făcând-o armonie
Și-atât
Știind c-a fost un dat, dar în același timp un vrut."L.

L. 203

"Mă porți pe umeri vis să văd departe,
Bine mă ții să nu mă pot abate,
Mă treci de zile și de nopți,
Pui lanțuri în jurul nostru să nu îți fiu luată de ai speranței hoți,
De foame-mi e să plâng tu mă hrănești cu zâmbete,
Alungi din somnu-mi coșmaruri cu regrete
Și știu
Că lângă mine fi-vei, totdeauna , pân' la acel ultim "Prea târziu."L.

L.202

"Brr...cât frig îți e în suflet
Și totuși ai schițat un zâmbet
Ce-a înghețat în plină vară,
Rămas-a așa, iar inima ți-e o cămară
Cu sentimente renegate,
Le-ai șterge, le-ai face pe loc uitate,
Dar nu te lasă
O minte furioasă,
Clamezi dreptate
Și nu se poate,
Lovești turbat pereți de aer
C-ai fost considerat un fraier 
De viață,
Ai vrut-o soață,
S-a dovedit paiață,
Pe o nimica toată ai vrea s-o vinzi în piață,
Nu ai succes, pleci iar cu ea acasă
Fiindu-ți o carcasă
Să nu te vadă restul lumii cum îți plângi milă,
Știind, în sine, că tu ai cea mai mare vină."L. 

L.201

"E ploaie cu soare în ochi-mi când te văd,
Sufletu-mi e al norilor rapsod
Căci mi-ai căzut cu tronc,
Când nu, el merge șonc
Și bate vânt de secetă,
Iar soarele e-o arbaletă
Ce-aruncă săgeți înveninate cu dor și chin
Ca timpul petrecut fără de tine să fie-un asasin."L.

L.200

Și când se plimbă pare că e grăbit, 
Se duce de la un la altul năucit
Și toți îl vor acum și ieri și mâine,
E lung , e scurt, n-ajunge să aline,
Ar vrea să îl adoarmă de le e bine, să mai rămână,
Să îl arunce, când le e greu, pe Lună ,
Să nu-l măsoare niciodată,
Să șadă-n loc odată, 
Să vină rândul lui
S-asculte și de noi, sclavii eterni ai timpului. L.

L.199

"Știi că am mers la braț cu tine azi, erai în zbor,
Mi te-a pierdut privirea într-un nor,
Mergeam pe jos, eu , un simplu trecător,
Aveam pe chip un zâmbet naiv, vindecător
De cele multe
Pentru-atâți mărunte
Crezând, asemeni mie , că m-ai zărit,
Dar m-ai sărit
Uitându-te spre stele 
Nu spre un licărit ca alte cele.

L.198

"Crezi ca pot a fi lupoaică, 
Iar sentimentele a mea haită, 
În noapte să stau la pândă 
Adulmecându-ți cu plăcere inima-ți tremurândă, 
Nici să nu simți cum mă strecor și cu răbdare-ți dau târcoală, 
Cu gheara dragoste-mi dându-ți lovitură mortală?" L.

L.197

Dă-mi un motiv 
Să-nsăilez de-al tău al vieți-mi tiv !
Cumva atunci când mergem o facem cu același pas,
Când nu vorbim tăcerea noastră are același glas,
Când nu privim
Nu e nevoie căci ne sprijinim,
Iar când visăm în visul unul celuilalt ne întâlnim ?
A nu răspunde poți, a întrebat un anonim. L.

L.196

Ia loc te rog
Și-ascultă cum bate al toamnei gong
Căci se sfârșește în curând
Golașă, înfrigurată, tremurând,
Să o privești încă o dată dă-ți un răgaz,
O mângâie pe-al frunzelor zbârcit obraz,
O pune pe genunchi ca pe copii,
De mână ține-o când te ridici să pleci pe drumul iernii . L.

L.195

De mă privești de sus sta-vei aplecat,
Cu timpul viitorul fi-va-ți cocoșat,
Încearcă să te-așezi pe vine,
Te-așează lângă mine,
Te uită-n ochii mei
Poate vedea-vei
Un om la fel
Ce singur s-a născut, visează singur și singur va muri, nu ești altfel. L.

L.194

"Nu vreau mâini să îmi săruți, ci să-mi învelești picioare,
Le ia, le odihnește-n poala ta pe amândouă, când pe fiecare,
Mă voi uita, nu te voi mângâia căci viața-mi fuse-un pumn de așchii
Și încă dor, dar face-o-voi neîncetat cu ochii
Precum de leagăn cântec,
Al dragostei descântec
Să mai rămân a ta. 
Iubite, eu văd cum tu te stingi mai repede decât a te iubi, dorința mea."L.

L.193

"Aveam o vorbă, că este-n plus în an noiembrie, 
Aș fi concediat-o, însă avea o slujbă cu simbrie
Și treaba și-o făcea fără tăgadă,
În dimineți brumă și ceață aduna, pe soare îl punea în acoladă,
Iar orele amiezii le spulbera cu vânt uscat și rece,
Pe seri le pustia cu înghețat blestem să plece
De-ndată spre nopți a căror amintire tristă n-aveai cum a o-ntrece,
Acum le-aș înmulți cu zece, 
Să mai rămână
Căci sunt cu tine și ani pe veci aș țintui în astă lună."L.

L.192

Auzi cum se zbate ?
Aplecă-ți privirea și las-o pe-a genelor coaste,
Simte a ei patimă,
Lăuntrică perlă a ochilor, o lacrimă
Murdară de resentimente
Cu inima a unei inocente,
Neșlefuită în a ta impresionare,
Când va să curgă doare.
Nu o va face,
În al cochiliei suflet zace
Pân ce de-un alt va fi descoperită,
Nu ștearsă, ci prețuită. L.

L.191

Făcut-ai rău când sufletul mi l-ai lovit,
Răbdat-am infinit
Până-ntr-o zi și-am ripostat.
De ce ? nedumerit ai întrebat.
Pentru că nu la fel ca tine-am vrut,
Însă asemeni ție am putut.
Vă spun acum la toți,
Nu tot ce-ai vrea ar trebui să poți. L.

L.190

"Mă uit la stânga și la dreapta ale mele mâini, 
Le-aștern alături, le deschid , le-nchid în pumni,
Le-ntind să îți invoc chemare,
Le flutur , semn de disperare,
Le mai ridic spre cer 
Când vreau să sper, 
Le-aduc la piept
Să simt căldura unui lucru cert,
Le-nlânțui neclintite în jurul unui trup,
Al meu , apoi le rup
Căci am cu una ca să iau, 
Cu amândouă urmând să dau."L.

L.189

Mă-nvârt în cerc, merg în zig-zag,
Nu știu ce-am de făcut căci îmi lipsește bucată de drum către cel drag,
Am cheltuit cuvinte-n rugi,
Zilele-mi vieții făcute-le-am slugi
Cerșind o mângâiere păcătoasă,
Nu mi-a fost dat și-acum fac calea întoarsă
Pe-același drum
Să ard regretele până la scrum. L.

L. 188

"Când vii spre mine nu alerga iubire să-ți iasă inima din piept,
Fă-o șovăitor, încet,
Nu vreau să mori de osteneală,
Căci te doresc a te trăi în fiecare zi și seară,
Să îmi gonească sângele cu tine-n cavalcadă
Trecând pe sub a visului arcadă
Dincolo de noi
Unde unul plus unul e-ntotdeauna unul , niciodată doi.'L.

L.187

O pun mâine, spus-am în șoapta vesperală,
Însă a mea scrisoare nu are cutie poștală,
Destinatar ți-e sufletul,
Expeditor mi-e gândul,
Plic
Nu am lipit,
Ci l-am cusut cu fir de viață,
În el o inima ce-a ei bătaie te răsfață,
Am să mai caut ? mă-ntreb comun,
Nu îmi răspund și adormind amân. L.

L.186

De ce durerea pare un imperiu,

Iar bucuria un derizoriu

Și îți jupoaie sufletul de viu ,

Îi pune pielea în bagaje, te lasă un pustiu ? L.

L.185

"Am strâns bine la gură al sufletului sac
Punând îl el dorință ca pe-un leac,
În cârcă l-am suit cu amândouă mâinile de mă apleacă,
Lacrimile-mi seacă,
Am grijă să nu cadă căci pe alocuri este peticit și-i roasă 
Pânza groasă
De-ai dinților dureri,
Subțiată de-ale vânturilor speri,
Neobosită o duc în van poate,
Dar viața asta nu-mi socoate,
Ci doar cât,
Pân' la atât."L. 

L.184

"Am să te uit impus,
Un exercițiu la care țin morțiș să iau un zece plus !
Cum ? Te-nlocuiesc în gând cu un gândac ce nu provoacă milă,
Poate doar silă,
Cu picior de suflet în trecut te voi strivi
Cât aș clipi .
Nu-ți vine-a crede ?
Stai și vede !"L.

L.183

"Viața mea e-un semn de carte,
De te întrebi, nu e a ta, nu ai luat parte
La cuvintele-i prescrise-n fapte,
Sărută pagină după pagină lăsând în spate
Zori nedoriți ai nopților râvnite-n realitate
Când iubirea fost-a ridicată la rang de bellearte,
Iar continuarea-n vis până ce moartea ne desparte."L.

L.182

"Că fac ce crezi ?
Deschid o clipă ochii, nu pe cei verzi,
Aceia fost-au pentru cel adevărat
Ce în privirile-mi a eșuat
În lacrimi înecat,
Nu a știut a înota în râsu-mi,
Nici barcă a vâsli spre sufletu-mi...
Să văd cine-a-ndrăznit să-mi bată-n pleoape
În plină zi , nu-n goală noapte,
E-n ultimul hal de prezentabil
Dorind a fi impresionabil.
Hmm...mă-ntorc la el cu spate,
Îi închid la loc lăsându-l ca pe-un vreodată poate."L.

L.181

"Am obosit să mă ții în brațe,
Să-ți fiu marionetă fără ațe,
Să nu mă lași să zbor
Și-am preferat să mor."L.

L.180

"Te invit să facem un pas în doi
Prin al dragostei noroi,
Poți refuza vrând a rămâne fără pată
De crezi că e curată,
Însă îți spun că e murdară,
Pe umerii sufletului o povară
Ce te afundă adânc
Dorind să fugi mâncând uscat pământ,
Te ține-n loc punându-ți piedică
Și inutil te uiți la ea cu ochi de predică
Când îți aruncă în urechi un râs de păcătoasă,
Brațul oferă, nu te lasă,
Tu îl accepți sperând-o sigură izbândă,
Te-nșeli, îmbrățișarea-i ți-e osândă,
Lihnită inima îți devorează
În timp ce mintea-n piruete îți dansează.
Accepți această provocare
Unde găsești pe drum o fericire, dar și doare ?'L.

L.179

"Am petrecut o viață cu pas mărunt,
Ce-a fost important la mine pentru ceilalți părut-a amănunt,
Făcut-au salturi unii aterizând cu bine, alții nu,
Din ei făcând parte și tu.
Tu care ?
Tu cel ce pui pe locul doi pe oricare.
Nu aș dori a-ți sta la braț de te ajung din urmă,
Nu facem parte din aceeași turmă,
În a mea fiind doar rătăcite , neînțelese,
În a ta persoane plictisite, reculese.
Să am regret că pentr-o clipă ne-am intersectat ?
Ar fi păcat...
Tu nu ai observat
Un amănunt cu pas mărunt ce sufletul ți-ar fi făcut bogat."L.

L.178

Nu sădi speranță-n amintiri căci e teren arid,
Te-mbie că e cald, e gratis , dar e perfid,
Îți prinde rădăcină și te usucă-ncet,
Te-nșeli dac-ai să crezi, spre viitor, c-ai luat bilet. L.

L.177

"Degeaba-mi încrețești fruntea semn de-ntrebare
Și-mi pui în ochi mirare,
De-aș crede că este o scăpare
Aș cere o voce oarecare,
Răspuns aș da, iar restul poate ar veni,
Dar gândurile-mi aceleași se mână unele pe altele în fiecare zi
Nu pentru-a mă lăsa în urmă ci pentru a reveni neîncrezătoare,
Îmi înțelege, te rog, acum, muțenie ce doare."L.