L.

"A mai trecut un an , să v-amintiți,
Scriu acestea profitând că dormiți
În versuri deși mă simt o proză.
M-am răzgândit, să pun o poză ?
De data aceasta nu, să mă scuzați căci sunt Amestecată
Și-am să vă povestesc ceva de astă dată:
Am cunoscut un Om, pe care îl respect și care a dus un plus în viața mea, ce spunea că a fost și este un împătimit al psihologiei umane. Studiase mult această latură și adora să intre în sufletele oamenilor, uneori brutal, să îi desfacă foiță cu foiță ajungând la chintesență, iar de multe ori sfârșea prin a fi insultat. Dar a continuat, se simțea invincibil, până într-o zi când cineva l-a doborât, l-a dat jos din vârful piramidei . Cum , cu ce ? Cu sinceritate. Acea persoană a fost atât de sinceră încât nu a mai avut ce dezgoli. Sufletul îi era nud deja. Și cum privești un nud ? Dar cine sau câți vor sinceritatea, câți putem fi, câți ne-o putem asuma, câți suportă așa zis-ul oprobiu al publicului de parcă am fi toți actori și de ce ne pasă atât de mult dacă a fi sincer poate fi să fii bun sau să fie bine, să fii liber ? Apropos, Omul era director, acum e artist...
Închei urându-vă: La mulți ani asumați ! 
Mă înclin."L.