L.320

"Aș cumpăra parfumul viselor sorții
Să pun un strop pe coapsa nopții,
Un altul pe ceafa zilelor ce vin
Să îndulcească al lor pelin,
Iar restul sticlei l-aș turna
La-ncheietura anilor ce vor urma,
Cu-a lui aromă să îmbăt necaz,
Norocul să rămână treaz, 
Dar nu-i decât dorință
Cu iz de neputință." L.

L.319

"Intersecțiile vieții aglomerate 
Sunt tabloul perfect de intimitate, 
Sensul bine ales sau ratat
Se-neacă în anonimat
Rămânând doar cu sine
De-i rău, de ar fi bine."L.

L.318

"Aș fi vrut să-ți bat ulițele inimii în dimineți de vară,
Să-ți rup ulucile pustiului din suflet către seară,
Să-ți sec fântâna ochilor de lacrimi,
Să îți apun pe buze patimi,
Dar rătăcit-am al iubirii sat
Când ai plecat și urme n-ai lăsat."L.

L.317

"Știi serile târzii când mirosea a caise
Apoi le luam cu noi în vise
Mușcând din ele ca din viață,
Lăsând nectarul lor s-alunce pe față,
Pe piept, în inimă zidind o vară
Știind că-i ultima, dorind a fi întâia oară ?"L.

L.316

"Nici nu știai de te-atingeam mare,
Și cât durea simțindu-te neprimitoare,
Îmi aruncai cu plictiseală câte un val,
Dar nu pe umeri ca un șal
Ci pe genunchi, scurgându-se să-mi pară zdrențuiți,
De nepăsarea ta zdrobiți
Când te rugam să îmi îneci din gânduri,
Din suflet pagini nu doar rânduri,
Ba chiar din inimă bucată
Să fiu ca altă dată...
Atunci făcute-le-am nisip
Să-i las vântului ceva de risipit,
Soarelui de secetat
Și am plecat."L.

L.315

"În fiecare seară te-așezi la a inimii tejghea
Și-i ceri încă-o bătaie ca să-ți dea,
De ce ? te-ntreabă ea,
Să-mi țină visul treaz aș vrea,
Dar până când ?
Pân' l-al târziului curând...
Să te refuze ar putea și știi
Că o va face într-o zi
Chiar dacă tu
Vei spune nu."L.

L.314

"Prezent fără de mâine, fără de ieri, decapitat, fără picioare De ce îmi ești tu oare Al rugii monolog Și pace nu îmi dai când tot îți cer crezând că port cu tine dialog Speranței eu să te răscumpăr, Să nu mai creadă în himere pe inimă să o astâmpăr ?"L.