"Nici nu știai de te-atingeam mare,
Și cât durea simțindu-te neprimitoare,
Îmi aruncai cu plictiseală câte un val,
Dar nu pe umeri ca un șal
Ci pe genunchi, scurgându-se să-mi pară zdrențuiți,
De nepăsarea ta zdrobiți
Când te rugam să îmi îneci din gânduri,
Din suflet pagini nu doar rânduri,
Ba chiar din inimă bucată
Să fiu ca altă dată...
Atunci făcute-le-am nisip
Să-i las vântului ceva de risipit,
Soarelui de secetat
Și am plecat."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu