"Până la os
De invidie ros
Mârșav fără de grai
Mi-ai prădat bucățica mea de rai,
Văzând cum gândurile-mi erau numai senine,
Vorbele de bucurie pline,
Binețe dând florilor ce toate aveau parfum
Și-și revărsau culorile în mijlocul de drum,
Păsărilor ce triluri își împrumutau în joacă,
Una nu fie mai săracă,
Fluturilor ce aripi-și odihneau de bătrânețe
Punânduți-o în farfurie să te înfrupți, însă din ea atârnă zdrențe,
Cuțitu-ți nu poate a tăia din fum,
Iar furculița-ți nu se-nfinge-n scrum
Și te întrebi de ce așa blestem...
Eu fără ea și ea fără de mine nu suntem. "L.
