L.300

Dantelării chivernisite
Sunt visele-mplinite,
Pe margini așteptare,
În mijloc medalion de încântare,
Modelul după fiecare,
Mai mic, mai mare,
Perlat cu lacrimi,
Țesut cu patimi,
Iar ce oftatu-a deșirat,
Pe-alocuri zâmbetu-a-nodat
În miez de zi 
Când spui adesea-n gând, merg înainte fie ce-o fi .L.

L.299

Magazin cu dulcegării
Viață aș vrea să-mi fii,
Ochi verzi să-i lipesc de vitrină
Mirați și fără vină
Că râmnesc la fantezii
Și mă îngraș cu iluzii,
Să sar într-un picior când înăuntru-s invitată,
La loc de cinste așezată,
Servită doar să degust din râsul cu gura până la urechi c-așa e delicat,
Dar să nu-mi pese precum o face copilul răsfățat,
Să iau cu amândouă mâini,
Să dau pe mine și alături,
Să fie o dată 
Ca niciodată .L.

L.298

"Tâlhar mă fac la drumul mic
Om de nimic
Să-ți jefuiesc norocul că m-ai întâlnit
Și-am să te las sărac lipit
De pietrele 
Cu care
Ai făcut prinsoare
Că-s trecătoare !"L.

L.297

Te-ntreb și eu ceva măi frig.
Ce tot îți place să îmi ții inima covrig,
Nu mai respecți al vieții calendar
Unde-i înscris că vine dulce după-amar ? L.

L.296

Dilemă-mi este în principii.
Trăirea să îmi fie după legi ori după toane din capricii,
După știință sau după hazard,
Ca mulți, ca rătăcit bastard
Al vieții pline de promisiuni ?
Îmi pun problema sperând c-am opțiuni...L.

L.295

"Pe când iubirea pleacă cu-a ei căldură
Cum ai putea să te desparți de ură
Ce-și caută dreptate
Jucând ultima carte,
Dulcea răzbunare
Și viu te ține în loc să te omoare ?"L.

L.294

"La ce-i iubirea tot se mai caută o definiție,
Dar este clar, e-o superstiție,
De crezi în ea 
Mare belea,
Părea-vei ignorant,
În ale vieții debutant.
Miraculoasă, numai magie,
În mreje-i cazi când te îmbie,
Aripi îți cresc, într-un delir, să le străbați pe cele nouă ceruri,
Pe jar când calci simți geruri,
Pe față ți-e lipit
Un zâmbet de tâmpit,
Iar în stomac îți flutură doar molii
Ce îți rod suflet și fac cărare bolii
Durerea luându-te la trântă
Nici în picioare să nu stai , numai pe burtă
Când treaz vei vrea să-ți scuipi în sân, trei pași să îi faci înapoi,
De ale ei blesteme dorind să te jupoi,
Însă n-ai cum, căci nu există leac decât tot ea,
Și-atunci când calea-ți va tăia, ia-o la sănătoasa, nu pune mâna."L.

L.293

"Ar trebui a ne jeli când te îndoliază ziuă noaptea
Așa cum după viață vine moartea,
Însă petrecem dictând-o continuare ba chiar un sfetnic bun,
De-ai crede așa despre cealaltă ai fi considerat nebun.
Dar ce-i nebunul între toți?
E poate viul printre morți,
E poate cel ce dă-napoi dreptul de-a fi un liber fiind un diferit,
Tot ce-au pierdut ceilalți și el, acela, a găsit."L.

L.292

"Câteodată îmi vine să cred că n-am avut ursitori 
Ori s-au certat
Căci una a întârziat fiind cu capu-n nori
Și-atunci spre ea din guri au aruncat
Ce ar fi fost de bine gonind-o apoi,
Iară acum aș vrea să cred că mă tot caută prin ploi
Să-mi dea-napoi
Anii de-amărăciune goi...
Vă rog de-o întâlniți pe fericire nu o opriți pe toată,
Lăsați să cadă câțiva picuri și pe-o Amestecată."L.

L.291

"Mi-e poftă să înghit în secu-mi mut
O porție întreagă de trecut,
S-o sfâșâi cu cuțitu-mi ciunt de tăiș,
Să nu mă satur pân' nu rămâie-n farfurie doar al uitării desiș."L.

L.290

"Nu vrei să ne iubim zi ?
Atât de dușmănoasă nu mai fi !
Uite, îți trezesc dimineață,
Te spăl cu sărutări pe față,
Îți pieptăn razele cu mângâieri,
Se te-nsoțească până-n seară îi pun pe îngeri."L.

L.289

"Nu știam ce mă ține trează,
Gândurile ce mi se duelează,
Au aruncat mănușa-n dușmănie,
Unele vor proză , iar celelalte poezie,
Le-arunc prin ale minții colțuri , dar se întorc la locul cu pricina
Atee la ale mele sentimente căci eu-s aceea ce port vina,
Mă răsucesc pe spate
Cu ochii în tavan , așa nu se mai poate,
Le las a se lupta
Pân' le-oi uita
Ș-oi adormi
Măcar cât aș clipi."L.

L.288

"Care or fi avantajele sau dezavantajele celui mic, Răstoarnă carul mare, dar riscă să fie strivit, De dă ceva pe masă n-o face de la înălțime Așa că stropește cât mai puțin pe altcineva , pe sine, Ale sale idealuri par cu mult mai înalte, Iar vreunul de atinge trăirile în fericire îi sunt adevărate, Însă înfăptuirile puține, multe Se vor cataloga de restul, mijlocii ori mari, mărunte ? Mulți vor răspunde, e un dat Pierzi timpul căutând și negăsind un vinovat."L.

L. 287

"Am sufletul până la piele ud
Nu-mi mai doresc și vânt,
Așa că-ți ofer amnistie
De-mi pleci din furie
Măscărici de meserie
Ce-și ia în râs dreptul să fie
Un demn adversar
Pe-al vieți hotar
Și-și caută dreptate
În împietate față de tot și toate." L.

L.286

"Îmi încălțai gândurile și mă dusei pe la vecini să-i scot afară
Că doar e primăvară.
Doamna Inimă era în vârf de piept urcată,
Ședea cu spatele întoarsă fiind o bosumflată
Că nu răspunde când în usă-i bate
Lui Domn Suflet ce sforăie din iarnă-n coaste,
Îmbujorată s-a gătit cu tresăriri,
Iar el e criță de-amintiri...
Cum parte să nu-i țin dorind plimbare,
Îl răsuflai direct în soare !
Dezmeticit fugi la ea de teama a nu se topi,
Acum, îmi merg în față ținându-se de mâini ca doi copii, 
Lăsând în urmă ferestrele deschise
Trecut s-aerisească, în casă să ne intre vise."L.

L.285

"Femeie nebună
Cu ochii de lună
Ce vise adună
Crezând c-ai fi bună
Tu noapte
Când îți deșiri stele pe spate
Îl scapă pe-al meu înspre zori căci mi-e sortit
Să-l duc fără odihnă la îndeplinit !"L.