L.418

" Sunt vecină cu ploaia, împărțim aceeași fereastră, poate, și-același Dumnezeu,

Ne privim adesea în ochi, ai mei câteodată uscați, ai ei umezi mereu,

Pervazul poartă urme de nopți pierdute și ale mele coate

Când inutil îi povesteam despre-o iubire, despre o alta sperând că îmi va da dreptate,

Dar nu mă supăr și nici ea pe mine

De trupul îmi slăbește și mă las pe vine,

Ea știe c-o ascult,

Îi număr stropii, iar de lipsește vreunul din a mea lacrimă o împrumut."L.

L.417

"M-ai pictat în palma ta punând rămășag că voi fi fericită,

Mă arătai stelelor, toate, să-ți fiu ghicită,

Spre frunte mă-ndreptai să-ți sădesc în privire

Diamante cu-a lor prețuire,

Obrazul ți-l roșeam de gânduri vinovate s-ar fi ivit la margine de tâmplă,

Zâmbind mă așterneai peste inimă c-o mângâiere blândă

Până-ntr-o zi când ai pierdut și ploilor m-ai dat,

Sub umbrela anonimatului lumea striga în gura mare"-Ce ratat !",

Mă dureau culorile și-atunci m-am scurs

La rădăcina unui vis răpus."L.

L.416

"Te așteptam din două în două săptămâni,

În una păream normali, în cealaltă eram nebuni,

Obișnuiai să dai cu luna de pământ când n-ajungeam la ea,

De la picioare-mi goneai lumea

Să-mi fii deplin,

Buze-mi pedepseai cu-al tău sărut virgin,

Puneai piedică îngerilor să ne păzească doar pe noi,

De ură goi,

De dragoste râioși,

Te-aștept și-acum să fim la două săptămâni acei de-neînțeles frumoși."L.

L.415

"Iubitul meu, ți-ai uitat dragostea pe un trotuar,
E înspre noapte și ghemuită șade sub un felinar,
Ar vrea să-nchidă ochii pe ei să cadă rouă,
Dar a-nceput mărunt să plouă,
O frunză palidă obrazu-i șterge-n treacăt,
Uitarea vrea să-i pună lacăt,
Iubitul meu, ai cheia-n buzunar,
Descuie, intră și-n camera din stânga într-un sertar
Vei găsi o jumătate,
Din amândoi, ce încă bate."L.

L.414

"Veghez asupra ta ca un copac asupra unei bănci ce-așteaptă,

Primăvara, vara, toamna, iarna, toate odată,

Las gândurile treze, leg de ele sfori

Să-mi spânzure somn de-ar fi să-mi cadă pleoapa până-n zori,

Vântu-mi citește în palme cărări pustii,

Speranța m-ajunge din urmă și-n ceafă îmi suflă că voi veni,

Îmi mai cade din inimă o bucată,

Trecători calcă pe ea ca pe o frunză ce-i moartă,

Cum să mă-ntorc de nu am fost plecată

Și să m-așez pe-o bancă ocupată."L.

L.413

"Împreună am fi făcut o sută...de gânduri în uitate cuvinte,

O sută de pași înainte

Poate jumate-napoi,

O sută de foi

Cu două povești într-o copertă

Și-o soartă incertă,

O sută de tihne și-un singur război într-o sută de ani,

Atât de bogați , atât de sărmani

De-am fi știut a aduna

Furtuna dintr-una,

Seninul

Dintr-unul,

Mierea

Dintr-una,

Dintr-unul

Veninul

Până am fi rămas goi

Scăzând din noi

O sută...de cuvinte amintite în gânduri

De n-am fi știut a citi printre rânduri."L.

L.412

"Mi-ai rămas ca un perete interior ce mă desparte.

O parte

Stângă alta dreaptă,

Una urlet cealaltă șoaptă,

Una te cheamă alta te gonește,

Una te mângăie cealaltă te lovește,

Una te sărută,

Alta te scuipă,

Cea moartă merge înainte, cea vie o ia înapoi,

Elixir și puroi,

Descântec și blestem

Uitate într-un biet poem."L.

L.411

"Ți-ai agățat paltonul de colțul lunii.

Șezând gol c-un picior pe-o stea și celălalt pe-un nor, privești spectacolul lumii

Din prag.

Ai face-o cu drag,

Dar nu ai fost invitat de-ai zilelor petrecăreți,

Risipitori de ale soarelui săgeți

Ce se omoară cu căldură între ei

Uitând că nu sunt zei.

Te simt cum ochii ți-i închizi cu inima zdrobită,

Încerci orbește s-o repari și-ți iese despărțită... ca o copită

În două jumătăți egale de dulce și amar

La care vei bătea potcoave în zadar."L.

L.410

"Îmi șade la cap o cruce,

Pentru vânturi înfometate-s răscruce,

Îmi plânge speranța că văduvă a rămas

De prea mult timp într-un singur ceas,

Iubirea-mi poartă haine de orfan,

Moartea-mi lefteră a rămas de ultim ban,

Să mi se însoare ar vrea norocu',

Dar al lor mele patimi nu le-a venit sorocu' "L.

L.409

"Eram mai aproape unul de celălalt cu două speranțe

În singur ton... alte nuanțe.

Au coincis, dar nu s-au înțeles,

N-aveau același mers,

Nu învățaseră care pe care să urmeze,

Cine în fața celeilalte să cedeze.

Atârnau din visul lor mâini, două, stângi,

Într-un pumn cum să le strângi?

Rămase slobode au desenat un mal

Și-un val,

Fie-ne mereu o primă întâlnire,

Urmă uitată-n amintire."L.

L.408

"Perna-mi are urma unui cap ce lipsește, rămas-a-n nori.
Nu-ntinde mâna să-l cobori, 
Ne e și nouă bine, îmi spuse inima, în noaptea astă
Chiar dacă ne e dor și sunt albastră."L.

L.407

"Pe cerul gurii răsări cuvântul crezându-se o stea,
Dar gândul spânzurat de-acesta încă-l ținea
Dorindu-i desăvârșirea în frumos
Ca mesager al minții cosmos.
Cum nerăbdarea-i ajunsese pân' la os
Se folosi de un canin ce legătură a ros,
Iar un lătrat luă locul la ce rostire s-ar fi vrut c-un glas duios
Și omenos.
Nu a contat,
Nu toată lumea ce-l aude trăiește-ntr-un palat
Și cei din mahala
Au dreptul să împodobească cu dorințe o căzătoare haimana !

Dar ce să vezi, a confundat o zdreanță cu un caracter
Luând coroana drept reper."L.

L.406

"Te-ai sărutat cu macii, cu roșii trandafiri. Îți simt în suflet spini-ți, iar buzele-mi sunt sângerii M-adulmecai de moarte și-mi picurai venin În viața-mi ce nu-i decât un biet suspin, Dar nu conta, fragilă te voiam să mi te frângi sub pleoapă, Erai, în felul tău... o lacrimă-nghețată. Privirea mi-a pășit pe ea crezând că o să țină Uitând că dragostea-ți era o poleială fină Și a crăpat, Te-ai spulberat ! Rogu-te mă iartă, sunt vinovat ! Ca un bărbat."L.

L.405

"În lanțuri să mă dau mi-e dor,
Să-i fie teamă fricii de cum pot sa zbor,
De cum aleargă-n juru-mi cerul de parcă-i sunt unică stea,
Să ne cunune luna dragostea,
Dar n-am în buzunar măcar un sfanț
Vămi să-i mituiesc și zac în șanț,
Țărâna îmi cuprinde umeri și-mi spune că poate o sa fie bine
Pentru săraci bogați în vise ca și mine ."L.

L.404

"Am băgat divorț de suflet și ce credeți, a făcut recurs

Că nu-i adevărat ce despre el am spus,

Că doar mi s-a părut c-am suferit

Și-l merit

Pe vecie,

În fața judecății el depune mărturie.

Îl simt cum se agață de-ale mele coaste să mi se-așeze-n gât,

Pedeapsă muțenia să-mi fie că l-am pârât,

Dar îl trădează ochi-mi c-o lacrimă căzută

Și-am fost crezută."L.

L. 403

Ai îndrăzni să calci pe ce e mai adânc în mine, 
Tălpile să-ți poarte urme de ruine,
Sufletul să-ți tragi la umbra coastei din Adam,
Setea de-ai vrea a-ți potoli să-mi ceri un strop de fericire și să n-am ?
Nu , o să-ți răspund tot eu,
De ce ai da ușorul pe ce-i greu . L.

L.402

Urăște-mă necondiționat,

Nu-mi reproșa că-n brațe m-ai purtat,

Dar nu ai mai putut

Când eu încă am vrut,

Că m-ai strigat în miez de noapte

Să-ți dau dreptate,

Iar eu n-am fost și m-ai blamat

Cu un oftat,

Că-n stele tu mă născocești, dar la picioare-ți sunt

De mult

Și te-am împiedicat...

Urăște-mă necondiționat . L.