luni, 23 iulie 2018

L.409

"Eram mai aproape unul de celălalt cu două speranțe
În singur ton... alte nuanțe.
Au coincis, dar nu s-au înțeles,
N-aveau același mers,
Nu învățaseră care pe care să urmeze,
Cine în fața celeilalte să cedeze.
Atârnau din visul lor mâini, două, stângi,
Într-un pumn cum să le strângi?
Rămase slobode au desenat un mal
Și-un val,
Fie-ne mereu o primă întâlnire,
Urmă uitată-n amintire."L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu