L.333

"Zi după zi foșnesc tristeți
Pe-a prispei dimineți, 
Crezut-am că-s doar o pagină în noapte,
Dar ele mi-s al vieți-mi semn de carte."L.

L.332

"Balansoar de vise oprește-te un pic c-am amețit, Iar ele m-au înghesuit Că-s tare multe Și strigă: iute, iute, cât mai iute Să fim îndeplinite Pentru acela căruia i-am fost sortite, Dar de-am să cad de ele o să-mi fie milă căci sunt cam răsfățate În poala sufletului mi-au stat, pe tâmple fost-au mângâiate Din clipă până-n an Și nu aș vrea să aibe soartă de orfan !" L.

L.331

"Mi-e ziuă de ani ce-au înflorit, Dar între timp s-au ofilit Parfumați de mucegai Ce încă ascunde speranța colțului de rai, Mi-e ziuă de-am vrut sau nu, Eu am știut-o, însă nu tu În fiecare toamnă rece ori caldă Asemeni unei frunze care stă să cadă Pe-alocuri roasă de rugină Ce n-a-ndrăznit să ceară peste iarnă să rămână, Mi-e ziuă ascunsă printre alte la fel de trecătoare Semnată cu-a mea viață pe care falsă aș dori-o uneori și nu un adevăr ce doare."L.

L.330

"Tiranic sentiment de plafonare
Constant și nu la întâmplare
Atunci când te complaci,
Pe umeri îi ridici spunând că nu ai ce să faci
Urmând traiectu-ți linear
Fără de stânga ori de dreapta, de ceruri ca să zbori neavând habar,
Din vieți vei face-o ironie,
Încorona-vei cu monotonie
Pe cei cu suflete betegi
Ce cred că lumea e numai de regi,
Însă de granițe ei sunt milogi,
Căci libertatea de a încerca i-ar transforma-n diferiți și-ologi."L.

L.329

"E secetă de lacrimi de genele-mi scrâșnesc și-mi crapă,
Iute îmi vino, în inimă fântână-mi sapă
Căci amintirile îmi trag să moară, 
Chiar dacă dor ele îmi sunt, fără de preț, comoară,
Iară acest prezent nu-s sigură că va putea a face alte,
În suflet să-mi sculpteze cu-ale iubirii dalte
Neprețuite răni
Ce mă trezesc a fi eu însămi."L.

L.328

"De ce toamnă faci pași-mi să șușotească,
Liniștea plăcută să-mi știrbească ?
Ce spun ?
Să nu mai merg cu capul în pământ ca omul singuratic și nebun,
Căci de aceea n-am aflat 
Cum Domnul Deal s-a însurat
Și fuse mare cununie
Cu Doamna-i Vie ?
Vântul le cântară fără oprire de dănțuiră mână-n mână
Stele, soare și lună,
Meseni le fură chiar și norii,
Se îmbătară toți cu vinul din podgorii,
Iară acum luna-i pe sfert și-o doare capul,
Soarele iute apune, vai săracul,
Copacii-ncearcă să-nverzească de rușine că s-au dezbrăcat,
Cerul se-ncruntă înnorat,
Mahmur în cale mi se pune vânt,
Să nu-ndrăznesc să suflu un cuvânt !"L.

L.327

"Cine dorește să-mi omoare chin ?
Hai, că toți aveți venin !
Să caut leac
Nu am s-o fac
Și nu mai dați cu picătura,
Ci tot odat' precum împușcătura !" L.