L.331

"Mi-e ziuă de ani ce-au înflorit, Dar între timp s-au ofilit Parfumați de mucegai Ce încă ascunde speranța colțului de rai, Mi-e ziuă de-am vrut sau nu, Eu am știut-o, însă nu tu În fiecare toamnă rece ori caldă Asemeni unei frunze care stă să cadă Pe-alocuri roasă de rugină Ce n-a-ndrăznit să ceară peste iarnă să rămână, Mi-e ziuă ascunsă printre alte la fel de trecătoare Semnată cu-a mea viață pe care falsă aș dori-o uneori și nu un adevăr ce doare."L.