vineri, 27 iulie 2018

L.411

"Ți-ai agățat paltonul de colțul lunii.
Șezând gol c-un picior pe-o stea și celălalt pe-un nor, privești spectacolul lumii
Din prag.
Ai face-o cu drag,
Dar nu ai fost invitat de-ai zilelor petrecăreți,
Risipitori de ale soarelui săgeți
Ce se omoară cu căldură între ei
Uitând că nu sunt zei.
Te simt cum ochii ți-i închizi cu inima zdrobită,
Încerci orbește s-o repari și-ți iese despărțită... ca o copită
În două jumătăți egale de dulce și amar
La care vei bătea potcoave în zadar."L.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu