Și când se plimbă pare că e grăbit,
Se duce de la un la altul năucit
Și toți îl vor acum și ieri și mâine,
E lung , e scurt, n-ajunge să aline,
Ar vrea să îl adoarmă de le e bine, să mai rămână,
Să îl arunce, când le e greu, pe Lună ,
Să nu-l măsoare niciodată,
Să șadă-n loc odată,
Să vină rândul lui
S-asculte și de noi, sclavii eterni ai timpului. L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu