"Mă tot întreb , e amnezie ?
Mi-e teamă să nu fac vreo erezie,
Nu te mai recunosc deși îmi stai în față,
Mă mut în stânga, mai la dreapta, te înconjor, caut adânc în ochi-ți , dar văd doar suprafață,
Încerc să te compun din amintiri mai vechi,
Mi-erai alături ferice pentru-ntreagă viață, acum stai ca pe ace ca la priveghi,
Ai fruntea încruntată
Și gura încleștată,
Prin pori respiri plictis,
Iar gesturile-ți trădează compromis
De-a mai tărăgăna
Ce e sfârșit deja.
De ce
Lăsat-ai iubirea ca să sece ?
Nu îmi răspunzi, am înțeles, însă te rog ceva:
De nu mai poți, spune, odată, gata !"L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu