"Aveam o vorbă, că este-n plus în an noiembrie,
Aș fi concediat-o, însă avea o slujbă cu simbrie
Și treaba și-o făcea fără tăgadă,
În dimineți brumă și ceață aduna, pe soare îl punea în acoladă,
Iar orele amiezii le spulbera cu vânt uscat și rece,
Pe seri le pustia cu înghețat blestem să plece
De-ndată spre nopți a căror amintire tristă n-aveai cum a o-ntrece,
Acum le-aș înmulți cu zece,
Să mai rămână
Căci sunt cu tine și ani pe veci aș țintui în astă lună."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu