L.204

"O aventură perfectă cine n-ar vrea ?
Să îmi răspundeți după aceea, ar fi așa:
Pe-un caldarâm să se-ntâlnească două vârfuri de pantof,
Privirea s-o ridici , să nu zici of,
De fapt nimic,
Să îi prinzi mâna de la-nceput puternic,
Să i te-alături potrivindu-ți pas,
Să uiți de ceas
Drum să vă ducă-n loc predestinat
Unde rutina n-ajuns, iar un bordei pare palat,
Să vă sufoce nerăbdarea,
Să vă absoarbeți unui celuilalt suflarea,
Să-nchideți cerc îmbrățișați,
În unică ființă să vă scufundați,
Să fiți, să nu mai existați,
Să credeți că n-ați fi vinovați
Și să plecați, pe rând
Purtându-vă de-atunci încolo numai în gând
Ca amintire vie
Ce viața voastră a răvășit făcând-o armonie
Și-atât
Știind c-a fost un dat, dar în același timp un vrut."L.