L.394

Ce-ar fi un soare fără nori , Biată răscruce ciungă de cărări Unde nici vânt n-ar ști ajunge Deșertul să-i alunge. Oh, ce raze , ce miracol, ce putere ! Fără de umbre, însă, toate-s austere, Senin cu buze fripte De ruga, odihnă să-și găsească în ale sufletului cripte.L.