L.391

"Două priviri, una pe furiș cealaltă prelungă Le-ai împletit lăsandu-le să lunece spre partea-mi stangă, S-a rușinat Și pentr-o clipă, inima, mi-a stat, Dar mintea pus-o imediat pe fugă Să nu se molipsească cu-a dragostei răpciugă."