L.308

"Stau la margine de privire intrigată.
Să-mi placă sau nu ce mi se-arată ?
Pământul e bătătorit cu verde, dar Domnul Mac se pare că s-a îmbătat
Și pretutindeni l-a pătat,
Nici Domnul Grâu nu e mai breaz
Deși pretinde că e treaz
Se leagănă purtându-și pletele pe-o parte
Precum un fante,
Ce să mai spun de Doamna Iasomie cu Domnul Soc,
Într-una își umplu pahare cu parfum și dau noroc,
Iar Domnul Mușețel mi l-a-nstelat în ziuă plină,
Printre sughițuri spunând că n-are vină.
E clar că am vedenii și ochii să-i închid
Decid,
Însă pe spate vânt cald mă bate
Șoptindu-mi să m-alătur lor măcar o vară,
De-or râde alți de mine, eu fericită am să fiu și n-o să doară."L.