"Trădători
Ce sunteți, nori,
Dorința de a fi furtună mi-ați luat,
Aveam în ochi ploaie sărată și-n suflet vânt turbat,
V-ați dat deoparte și m-ați lăsat, la mila zilei, cu trupu-mi despuiat în soare,
Noaptea să-mi prindă-n păr speranțele din stele căzătoare,
Mi-ați deznodat cărări doar spre senin,
Secat-ați albii pline cu venin,
Un brânci mi-ați dat
Spre-a colinda, așa, pământu-n lung și lat,
În loc să pun gânduri de lapte ,curgă cuvintele de miere,
Să fac din viață o plăcere !"L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu