"Spune-mi , ți-e primăvară ca și mie ?
Din umeri aripi-nmuguresc, însă picioarele îmi sunt bătute în a iernii colivie,
Degeaba-mi este caldă inima căci lacăt să-l topesc nu pot,
Vântul din suflet îmi este boare de caiși, înceată ploaie al meu hohot,
Iar ruga-mi din priviri biet puf de păpădie
Ce-a rătăcit în liric ecou de tragedie...
De nu , îmi oblojește un genunchi cu lăcrămioare,
Am să-l târăsc pân' la zăbrea, brațe am să strecor să-ncerc să zbor și îți promit că am să duc povară speranței ce nu moare ."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu