"Te gândești vreodată ce mai fac ,
De râd sau plâng , de aș grăi , dar tac,
De mi-e a ochilor culoare verde crud ca după ploile lui mai
Ori de absint când toamna-n suflet vine cu alai,
De bucuria-mi rătăcește în al uitării labirint,
Iară tristețile îmi sunt alint,
Și-mi sprijin umbra obosită de-o ulucă ,la apus ?
Nu îmi răspunde, tot ce-ar fi fost de zis, nu va să fie spus."L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu