Nu știu cum rătăcisem prima literă a fiecărui cuvânt,
Te chemam, dar numele-ți se prăbușea de începuturi frânt,
Am descuiat toate amintirile noastre ce zăceau în sertare,
Le-am regăsit palide, cu răsuflarea aproape amorțită ce-mi cerea iertare
Că m-au uitat și-am vrut să le răspund,
Dar prima literă a fugit cum fuge-ntoteauna primul gând,
Tăcerea a devenit stăpână peste ani, peste noi,
Peste curcubeie fără ploi...L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu