L.35

“Ți-a fost vreodată frică ?
Ai simțit vreodată frigul fricii ?
Nici frisonul, nici cea mai încinsă sobă nu te încălzește, degeaba te îmbraci, căci te dezbracă de tine.
Îți clănțăne dinții sufletului și te face bucăți. Îngheață lacrima inimii, decapitează rațiunea și nu poți scăpa decât producerea inevitabilului sfârșit.
Care sfârșit ?
Abundăm de sentimente, dar ni le înfrânăm având prea multă rațiune. Cumva, frica este legea universală a logicii faptelor nostre , nu curajul, acesta fiind de cele mai multe ori inconștiență.Ce-ar fi să spunem totul sau să facem totul pe față. Ne-am urî sau cel puțin ne-am ocoli.
Ți-e frică de ce nu pot să gestionezi, de inevitabil, de ce nu poți amâna, că nu va dispărea frica chiar dacă se va întâmpla ?
Ți-e frică de anumite specii de animale ? Se pare că unele ar fi chiar interesante, poate, dar câți nu suntem interesanți și pe câți nu vrem să-i cunoaștem ?
Ți-e frică de acea așteptare până ce afli un rezultat medical ? Parcă nu se mai termină, iar când îl afli nu mai respiri de câtă amăgire te îneacă.
Ți-e frică de penibil ?
Ți-e frică sau ai vreo reținere față de ceea ce spune sau ar putea spune lumea despre tine ? Ce ziceți de un pact de nebăgare în seamă reciprocă. O vrea să-l semneze ?
Ți-e frică să nu dezamăgești și pe alții, pe sine nefiind o problemă, a o face , deși se pare că ai voie să greșești . Greșelile îți pot mări greutatea înfingându-te,mai bine, în pământ. Rămâne de văzut dacă o vei face cu piciorele sau cu capul.
Ți-e frică de ce li se poate întâmpla, rău, celor dragi ? Faci tot ce poți ca să nu ? Dar cum poți ști că ceea ce crezi tu că e bine, e bine ?
Ți-e frică de ce te poate stagna ?
Ți-e frică de moarte? Cred că habar nu avem. De dor? Doare rău. Aici intervine uitarea sau chiar nebunia. Acolo ?
Am aflat că toți avem frici. Unii au reușit să nu le mai ia în seamă. O fi semn de maturitate ?
Ce sentiment și frica asta ! Te oprește , te împinge. Cine o depășește, când, de câte ori, până unde ?
Cam multe întrebări, cam puține răspunsuri, dar am învățat că cel mai bun răspuns ar fi cel dat cu o întrebare pusă. Frică de răspuns , dorință de dialog ?
Nu mi-e frică să recunosc că mi-e frică. Nu chiar de toate...
Vouă ?” L.