duminică, 23 martie 2014

L.43

De m-ai primi pe pielea ta păgână
Ți-aș săruta meridian,
Aș poposi din când în când cu-o paralelă până
Te voi înfășura, al vieții tale magician
Cu ițe neînțelese, cu tainic vicleșug
Privindu-te alunecând cum te desfeți
Sub soarele dorinței mele ca un rug
Și pentru-o clipă, părută, veșnică am fi inerți...
Contur cu palmele-mi îți voi sădi oricând,
Ar crește pomi și-nmiresmate flori ce-s scuturi
Să nu se vadă dincolo de noi, sa te ascund,
În lume să nu se afle ai iubirii noastre martori,
Nori călători aș picta , continuu te-aș ploua,
Te-aș bate adiere a aripilor fluturi,
Cu picături fierbinți de dragoste te-aș tatua,
Odihnă îți voi oferi ce strigă
Când îți inspir prezentul timp, acum trecut
Știind cum răscolite simțuri te intrigă,
Nu mă opresc, cu însetată foame o iau de la-nceput.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu