De în
genunchi tu stai cerșind compasiune
Pentru ce ai
cerut și vrei să dai,
Te voi privi
cu-nțelepciune,
Am să întind
o mână
Și am
să-ncerc să te ridic
Ca-n ochi să
te privesc, dar nu cu ură,
Am să-ți
explic cât pot de calm și răspicat
Că uneori în
viață
Tot ce
contează
E doar o
simplă faptă,
Aceea ce-ar
dovedi că ești uman
Și nu
sălbatic animal !
Doresc să
înțelegi
Că nu
trăiești în veci,
Iar ce
rămâne-n urma ta
Va fi, ori
amintire grea ca de coșmar
Ori lacrimi
dulci ce pot a șterge mult amar…
Nu-ți zic o
noutate,
Nu sunt
vorbe deșarte,
Ci-o spune
un om cu sufletul rănit,
Cu corpul obosit
Ce n-a cerut nicicând nimic !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu