joi, 6 martie 2014

L.22

Mă vezi adesea cum m-alint
Să știi că nu te mint
Că îmi doresc să mă păzești
Chiar să mă ocrotești
Ca pe-un copil
Ce-i des fragil
Și de nu par
Tu n-ai habar
Câte am pătimit
Și câtă lume m-a rănit,
Cum căutam adeseori tandrețe,
Cuvinte spuse cu blândețe,
Cum îmi doream să-mi odihnesc
Pe umărul cuiva
Un suflet ce alți-l chinuiesc,
Să pot a crede că zâmbesc
La certitudinea că undeva
Ar exista
O singură persoană ce i-ar păsa
Că reprezint ceva.
Acum, prefer să nu mă amăgesc
Chiar dacă o doresc
Nici folosind imaginație, pe vise să călătoresc…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu