L.28

Nu ai să știi , nici să-nțelegi vreodat’

Cât m-am sacrificat

Ca să renunț la tine,

Să fac pentru ceilalți ce-i bine,

Nu ai să știi cum din rărunchi am tot oftat,

Cât jalnic plâns,când m-am culcat,

Nu contenea,

Ochi nu închidea,

Nu ai să știi cum te visam,

Căci niciodată nu-ți spuneam,

Nu ai să știi, când mă trezeam,

C-amarnic îți zâmbeam,

Nu ai să știi cum ore lungi îmi petreceam

Uitându-mă în gol spre geam,

Nu ai să știi în ce m-am transformat,

Să te resping , să te consideri alungat,

Să reușești să mă urăști,

Să te dezgust atât de mult

Și să mă uiți de parcă n-aș fi fost.

Toate s-au întâmplat c-un rost,

Iar fericirea are mare cost

Pe care n-am cum să-l plătesc

Decât dacă rănesc.

Acum sunt nudă-n suflet

Aud cum urlă negru muget...

Îți mulțumesc c-ai ascultat

Mândru bărbat !