“Cât mi-aș
dori
Aproape-n
zori de zi
Să-ți fiu
cadână
Pe chip cu
văl de noapte,
Cu părul
împletit în senzuale șoapte,
În trupu-mi
crud zăcând o melodie
Ce începând
treptat să fie vie,
Ar ridica un
șold în dans de unduire,
În aer ar
curba o fină mână,
Cutremurul
din coasta ar tresălta
Doi sâni
voioși ce disperat i-ai săruta,
Ar deșira
vertebre în aplecări din basme
Peste genunchi-ți
încleștați de spasme,
Picior gingaș
și păcătos
L-ar face a
păși pe pieptu-ți viguros
Din ochi ar
arunca săgeți de-absint
Ce te-ar târî
în tainic labirint
Din care n-ai
dori a mai ieși
Și totuși un
zornăit te va trezi…
E vis ,
e-adevărat ?
A fost
adevărat,
Căci lângă
tine pe brocart
A mea eșarfă, un mic bănuț în fugă a scăpat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu