L.26

Stau resemnată pe un peron tăcut,
Scot din pachet țigare,
În sus mă uit
Și văd cum plouă cu iubire,
Dar nu mă ud.
Un șuierat de tren aud,
Aș vrea să plec, s-ajung
La un nebun la fel ca mine
Ca voi, ca noi, ca tine
Care se află undeva.
Nu pot să fac așa ceva !
Ar însemna 
Să trag semnal de-alarmă
Ce-ar zgudui pe toți
Trăgând sub roți
Vieți ce se sfarmă.
Nu vreau să fiu de vină !
Pentru o clipă cobor pleoape cortină
Și îmi imaginez c-așa aș fi făcut,
Îl am în față . îl mângâî . îl sărut
Gonind ferice gând , ochi-mi deschid,
Țigara o aprind,
Inspir adânc un fum,
Continui vechiul drum…