“Există un musafir căruia îi lași
ușa deschisă.
Să vi-l descriu ? Încerc.
E musafirul perfect, nu îți face multe vizite, nu deranjează fie zi , fie
noapte, nu se uită cu ochi critic la casa ta , la tine , prin tine chiar
surprinzându-te în cea mai penibilă postură, nu îl interesează dacă ești sărac
sau bogat, tânăr sau bătrân, deștept sau naiv, îmbrăcat sau gol, îți zâmbește
zâmbet molipsitor, îți este cu adevărat prieten, te ascultă indiferent cât, cum
despre ce-i vorbești ,cu multă răbdare,nu te judecă,i te oferi și te ia, știe când să plece și o
face fără să întoarcă capul și nu te superi deoarece ți-a fost atât de bine în
compania lui. Îi duci dorul imediat.
Bate la ușă. E închisă. Nu sunt pregătită. Trebuie să-mi fac curățenia de
primăvară, a sufletului. După aceea…Dacă…Dacă nu…Altă dată…Vreodată …O să se
întoarcă ? Fericirea ?”L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu