L.23

În joacă azi am inversat

Cifre la a mea vârstă.

Mă-ntreb: o fi chiar justă ?...

Ce crezi că s-a-ntâmplat ?

Trăiam,

Ba și zâmbeam

În parc pe-o bancă relaxată,

Cu o privire-ndepărtată

Înspre un scârțâit de cumpănă

Unde o umbră neastâmpărată

Era când sus, când jos ca o arteziană,

Apoi în grabă a sărit

Și n-am văzut, căci vânt călduț șuviță albă

Peste-mi ochii blânzi a răscolit,

M-am speriat, dar dintr-o dat’ m-am liniștit,

Am revăzut-o cum alerga,

Cum coarda ea sărea,

Cum se-nvârtea

De parcă-ar fi zburat

Și fără nume am strigat…

S-a-ntors cam bosumflată

Cu buza cea de jos lăsată,

Cu două mâțe

De codițe,

Cu ochi mai verzi ca-i mei, spășită

Spunând cu glas de înger: Da bunică !

Vreți să-ncercați și voi ?

O luați ori înainte ori înapoi...”