L.30

„Orgolii negre , cenușii
Ne duc la despărțiri nu gri,
Ci grele, acide, vii,
Parcă o fac din interes
Cu gesturi și cuvinte de neînțeles,
Destramă ce-ar putea
Frumos a exista,
Instigă gânduri egoiste,
Te-neacă-n fapte narcisiste
Crezând că e firesc
Când alții te dezamăgesc,
Sădesc în brazda sufletului amărăciune
Și viscol de deșertăciune
Gustând din plin falsă izbândă
Vei savura bici de osândă,
Adânc , în sine, știind cât ai greșit
Nu vrei a fi definitiv
Iluzionat, te amăgești
Că mai trăiești …
Cu-adevărat ce-ai câștigat ?
Potecă strâmbă pe-un drum luat
Spre loc îndepărtat
Rană de glonț în inimi de nevindecat,
Poate o viață ce-ai ratat.”L.